Cursa de 24 ore de la Daytona Beach reprezinta o competitie din categoria “clasicelor” in capitolul intrecerilor de anduranta. Derulata pe circuitul din statul Florida, pe un traseu combinat intre ovalul rezervat curselor Nascar si unul desenat in interiorul ovalului, cursa se deruleaza intotdeauna la finalul lunii ianuarie sau inceputul lui februarie. Daytona 24 este in fiecare an primul eveniment important derulat pe un circuit de pe intreg globul.

Prima editiei a competitiei dateaza din 1962, atunci cand s-a alergat doar 3 ore. Doi ani mai tarziu distanta este extinsa la 2000 km, dupa modelul etapelor din Campionatul Mondial de Anduranta derulate in Europa. De altfel, Daytona 24 avea sa faca parte din acest campionat pana in 1981. Din 1966 insa cursa devine de 24 ore, varianta in care va cunoaste notorietatea internationala. Astfel ca, in cateva sezoane si alaturi de 12 ore Sebring si 24 ore Le Mans, devine una dintre principalele etape ale campionatului. Circuitul este insa diferit de cel al celorlalte curse, mai ales prin zonele suprainaltate (mostenite de la Nascar) care ua speriat pilotii europeni la primele participari.

Perioada petrecuta in campionatul mondial a avut editii devenite celebre. La prima editie (cea de 3 ore) Dan Gurney a avut speculat din plin lacunele regulamentului. Motorul masinii sale Lotus s-a defectat si americanul a parcat masina pe zona inalta a portiunii suprainaltate, in zona in care are loc startul si sosirea. Dupa trei ore a lasat masina sa alunece la “vale” si a trecut linia de sosire, devenind invingator datorita avansului foarte mare avut initial. Ulterior, regulamentul a precizat ca vor fi clasate numai automobilele care trec linia de sosire cu motorul pornit. Tot Gurney avea sa fie victima noului regulament in 1966, cand motorul s-a oprit si americanul a impins masina peste linia de sosire. Avea sa fie insa descalificat. Victoria avea sa revina lui Ford, care a castigat in acel an si 24 ore Le Mans. Un sezon mai tarziu, Ferrari avea sa se razbune si a ocupat primele trei locuri. In cinstea succesului primul model V12 construit avea sa fie botezat Daytona. Insa in 1968 a venit randul lui Porsche sa domine ocupind intreg podiumul, echipa germana inaugurind atunci sistemul de rotatie al pilotilor intre automobile. Datorita crizei energetice mondiale din 1972 cursa avea sa fie scurtat la 6 ore, iar in 1974 chiar anulata.Din 1982, Daytona 24 nu a mai facut parte din campionatul mondial, federatia internationala incercind sa reduca bugetele echipelor sis a concentreze etapele in Europa.

Ramasa etapa in IMSA GT Series, competitia avea sa adopte un regulament mai liberal. Astfel ca daca in 1970 era permis un numar de doar trei piloti pe automobil, ulterior el a crescut veritiginos, echipajul invingator in 1997 numarind numai putin de 7 piloti ! Cu toata iesirea din campoionatul mondial, competitia a continuat sa starneasca interesul constructorilor. Astfel, Porsche, Nissan sau Jaguar se numara intre invingatorii din aceasta perioada. Numai ca la capatul secolului 20, organizatorii si proprietarii echipelor din IMSA GT s-au separat, la initiativa lui Don Panoz, un american bogat si pasionat de curse de anduranta. Astfel, au aparut doua competitii: American Le Mans Series, organizata dupa regulamentul tehnic si sportiv al celor 24 ore Le Mans si care peste putin timp avea sa-si creeze un campionat si in Europa si Grand Am Series.

Ultima competitie este in stransa legatura cu liderul competitiilor auto din America, Nascar, impartasind politica de reduce a costurilor. Astfel, din 2002 Grand Am a elaborat un regulament al prototipurilor particular, numit Daytona Prototypes, care interzice folosirea materialelor scumpe sau a dispozitivelor electronice sophisticate. Astfel, producatorii de sasiuri au fost incurajati sa se implice, prototipurile fiind echipate cu motoare Pntoiac, Porsche sau Lexus. Si pentru ca ultimii sa fie avantajati numele prototipului este dat in ordine de “motor – sasiu” si nu invers ca in F1. O alta clasa permisa in campionat este cea GT, asemanatoare cu cea din Le Mans Series sau FIA GT3. Numai ca este incurajata participarea automobilelor ceva mai putin performante gen Porsche 996 si nu varianata de varf RS/RSR.

Regulile simple, dar mai ales costurile reduse, au atras in ultimii ani constructori si investitori. Astfel, Roger Penske sau Chip Ganassi au venit din Indy Car si s-au creat propriile echipe. De asemenea, fiind primul eveniment important in cursele de circuit, Daytona 24 atrage nume celebre din campionatele americane (Nascar sau Indy Car) sau din Europa. Astfel, in 2009 la start s-au aliniat reprezentanti din 26 tari.

Suspansul in cea de-a 47-a editie avea sa fie total. Dupa 24 ore si 735 ture primii patru clasati s-au aflat in acelasi tur, Porsche obtinind a 21- a victorie. In acelasi timp, s-a inregistrat cea mai mica diferenta din istorie intre primii doi clasati, echipa Brumos cu Porsche Riley obtinind prima victorie la Daytona dupa 31 ani. Pe locul secund s-a clasat masina echipei Ganassi, Lexus Riley, pe care Juan Pablo Montoya a pilotat-o in ultima ora, echipa invingatoare in ultimele trei editii. Cursa din 2009 a avut un total de 25 neutralizari pentru 117 ture si liderul s-a schimbat de 53 ori intre 22 piloti. Autorally isi propune ca in 2009 sa va prezinte ocazional competitii din alte discipline, in special intreceri de notorietate mondiala.

3mmm

Clasament final 24 Daytona 2009
1.D.Donohue/A.Garcia/D.Law/B.Rice - Brumos Racing; Porsche Riley; 735 tururi
2.JP.Montoya/S.Pruett/M.Rojas - Chip Ganassi Racing: Lexus Riley; 735.tururi
3.J.Barbosa/T.Borcheller/JC France/H.Haywood - Brumos Racing; Porsche Riley; 735 tururi
4.M.Angelelli/B.Frisselle/P.Lamy/W.Taylor - SunTrust Racing; Ford Dallara; 735 tururi
5.S.Dixon/D.Franchitti/A.Lloyd - Chip Ganassi Racing; Lexus Riley; 731 tururi
6.T.Bernhard/R.Briscoe/R.Dumas - Penske Racing; Porsche Riley; 717 tururi.