Începutul de an ne găsește cu un gust nu tocmai plăcut după întrecerea care s-a desfășurat duminică la Comandău. 100 de kilometri de probe, 67 de înscriși, initial, plus gemetele de pe Facebook pentru senzaţia pe care avea să o facă primul raliu al anului și singurul pe zăpadă. Nu mă gândesc la mine pentru că nu am avut de mers mult până la Covasna, dar mă gândesc la cei care au venit de departe, am văzut înghesuită pe o cărăruie o mașină cu numere de Iași. Mă gândesc la cei de la Constanţa care au avut ceva de mers și de cheltuit și mă gândesc la cei sosiţi din toate celelalte orașe ale ţării. Nu e păcat de cele câteva sute de împătimiţi și doritori de senzaţii care s-au trezit cu noaptea în cap și au săpat tranșee pentru un loc în zăpadă?

Nu e păcat de banii lăsaţi în zonă pentru cazări, mese și tot ce rezultă din deplasare? O doamnă era foarte supărată că în zonă de câteva zile în afară de zgomot de motoare nu se aude altceva și că poluarea atinge cote alarmante datorită lor. Oare când a coborât ultima oară pe Zăbratău doamna cu pricina și când a văzut ultima oară dealurile care odată erau împădurite?

După planuri făcute, unde anume să mergem, aflăm cu o zi-două înainte de eveniment că s-a făcut modificarea modificării și că s-a mai anulat o probă ceea ce după un calcul simplu însemna minus trei treceri, caz în care raliul își simplifica extrem de mult configuraţia și se condensa. Nimic mai simplu și mai ușor decât să dai vina pe zăpadă. În mintea mea dacă s-au anunţat ninsori abundente în zonă, era simplu ca un "gospodar" să fie împroprietărit cu 200 de lei în noaptea cu pricina și să se plimbe cu plugul pe probe pentru a nu se depune și a nu fi nevoie de anulări și modificări inutile și mai ales pentru a nu ne face de porc în faţa invitaţilor din alte ţări.

S-a amânat plecarea pentru că nu era ambulanţa la start și bine s-a făcut, ea fiind mai jos cu un kilometru la vechiul start din cele auzite pentru că staţiile au fost un soi de căprioare greu de vazut și urmărit. Masinile de concurs au plecat cu greu pe la 10 și ceva și au venit buluc.

Ori am ajuns noi prea devreme și nu i-am văzut așezându-se pe probe, ori arbitrii erau 5 cu toţii.

-Åžefu', ai o staţie să auzim și noi ce se întâmplă?(Zăbrătău)
-Nu mi-au dat, eu am venit voluntar că oricum veneam să mă uit și atunci mi-au dat vestă și supraveghez zona.
Trist, ăsta e cuvântul mai ales că riscurile erau mari cât casa iar accesul unei salvări pe probă ar fi fost întârziat cu minute bune în cazul unor accidente grave. Chiar povestea un pilot că a avut probleme, a rămas într-un maldăr de zăpadă și a reușit să plece după 7 minute ajutat de spectatori. Că l-au ajutat spectatorii foarte bine, dar că deja erau mașini pe probă care se plimbau crezând că s-a încheiat proba și că mașina de deschidere nu mai vine, o fi de bine? O fi de bine că a dat omul banii să se înscrie și a coborât în regim de cautare a unui loc de parcare?

După părerea mea singurele aspecte pozitive au fost sutele de spectatori prezenţi pe probă și vremea care a ţinut cu noi. Să nu îi uităm pe piloţi, cei care au venit la o întrecere care nu conta în clasamente dar care conta pentru propriile orgolii, să le mulţumim că ne-au ţinut acolo până la ultima probă anulată tot pe teme de supraveghere a spectatorilor și că au mers indiferent de stângăciile la care le-a fost dat să asiste din partea organizatorilor .

Este păcat de locaţia deosebită și de oamenii prezenţi. Probabil anul viitor vor fi cu toţii mai puţini, cu toate că aș vrea să mă înșel. Am ajuns la concluzia că entuziasmul nu e singura armă a unei reușite.

Rally Cow
Echipa Autorally