Publicat in: September 18, 2013, Vizualizari: 22
Joi dimineata ora 4.45 ajung la Brasov. Nelu ma astepta linistit pe geam savurând o tigara. Ne-am îmbarcat si am pornit cu podium, rampă si poartă gonflabila spre cea de a saptea etapa a Campionatului National de Raliuri Dunlop 2013. Pe drum am aflat cu parere de rau ca Manu nu avea sa mai fie la start din cauza problemelor tehnice ale masinii...
Ne-au fost suficiente trei ore si vreo zece minute pâna în centrul Bacaului, chiar dacă pe drum ne-am luptat cu ceaţa densă și bizonii din trafic. Apropo... că mi-am adus aminte, am o întrebare: de ce naiba pasajul de la intrarea in Bacău se închide seara???
Am descarcat totul si dupa înca vreo 30 de minute am plecat cu Liviu "Statie" spre locul unde avea sa se desfășoare shakedownul. 2.65km de "probă" dacă îmi aduc aminte bine, unde în afară de cei cu veste(fotografi) si câtiva baieti si fete care purtau pe cap sepci cu Bacau nu era nici dracu'. M-am gândit ca va fi tristete mare din pricina spectatorilor la aceasta etapa, dar mi-am dat seama ca e abia joi.
N-a fost lumina... shakedownul desfasurându-se prin padure. De altfel lumina scazuta ne-a facut sa ne tot mutam în cautarea unor luminisuri care sa ne ajute sa obtinem imagini mai frumoase. Pentru ca astfel de fenomen nu poate fi controlat, aș fi vrut să vorbim despre calitatea suprafetei de rulare, dar din fericire nu am ce să spun, suprafaţa fiind foarte bună.
Nu ne-am mai saturat sa ne uitam la vedeta etapei, Fiesta R5, cu care Marco Tempestini avea sa evolueze în cele doua zile de concurs, eram deja obisnuiti cu mersul de ceas elvetian al francezului Delecour si bineinteles de ce sa nu recunoastem că ne-a placut "dementa" cu care Raspopa a abordat ziua de joi. De altfel vocile de pe margine ziceau ca daca masina lui Marco va rezista, italianul va obtine un rezultat mare la Bacau și că dacă Adi nu sare afară, va obtine locul întâi la Clasa 5.
Buuunnnnn. Vineri, prima zi, cele doua probe si clar drumul de legatura din Moinesti la proba. Sa te fereasca Dumnezeu de sparturile din asfaltul celor de la Petrom. Am luat o groapa cu rotile din fata ale japonezei de ne-am vazut ca Szabo la Arad cu o singura rezerva si pana de doua ori. Horoscopul a fost pozitiv si nu am facut nici macar una, huh...
Ne-am înghesuit cu totii la saritoare si jap unu, jap doi si tot asa pâna la ultimul. Ne-au amenintat meteorologii cu averse si cu descarcari si tot felul de fenomene dar nimic, câtiva nori, praf si pietre zburând pe lânga capetele noastre și clar Szabo Csongor care mi-a zdrobit doza de "energizant" cu un bolovan ;))).
Sâmbătă aveau să fie alergate ultimele 8 probe și am plecat cu gândul să le vedem pe primele pentru că aveam un sentiment de neîncredere că vor rezista la toate cele trei treceri pe care doua dintre probe le aveau programate, dar și pentru că abandonurile vor continua, asta dacă ţineam cont de prima zi.
Ca să închei și să concluzionez: aș vrea să-i mulţumesc prietenului Laurenţiu care nu m-a lăsat să merg la Măgura Verde(postarea nu mai ieșea de bine), aș aminti că probele au fost frumoase și s-au prezentat într-o stare excelentă, oamenii au fost pe probe, dacă mă gândesc chiar mai mulţi decât la alte etape ale campionatului, nu am văzut concertele și etc. ca să mă pot pronunţa, am văzut doar un "gomboţ" de mașini în faţa scenei...
Nu aș fi crezut vreodată că aș putea spune de bine despre Bacău și despre Adi Răspopa după telefonul primit anul trecut de la el, dar de data asta a ieșit bine, sau cel puţin prin obiectivul aparatului așa a părut.
L-am sunat pe Nelu (Restaurant La Nelu, Avram Iancu - Brasov, ciorba de burta si papanasi buni) cu câteva zile înainte si ne-am înteles în privinta orei de plecare spre Bacau.
Ma încerca un sentiment de tristete pentru etapa de pe meleaguri moldave dupa experienta de anul trecut care s-a dovedit a fi nu tocmai placută.
Ma încerca un sentiment de tristete pentru etapa de pe meleaguri moldave dupa experienta de anul trecut care s-a dovedit a fi nu tocmai placută.
Joi dimineata ora 4.45 ajung la Brasov. Nelu ma astepta linistit pe geam savurând o tigara. Ne-am îmbarcat si am pornit cu podium, rampă si poartă gonflabila spre cea de a saptea etapa a Campionatului National de Raliuri Dunlop 2013. Pe drum am aflat cu parere de rau ca Manu nu avea sa mai fie la start din cauza problemelor tehnice ale masinii...
Ne-au fost suficiente trei ore si vreo zece minute pâna în centrul Bacaului, chiar dacă pe drum ne-am luptat cu ceaţa densă și bizonii din trafic. Apropo... că mi-am adus aminte, am o întrebare: de ce naiba pasajul de la intrarea in Bacău se închide seara???
Am descarcat totul si dupa înca vreo 30 de minute am plecat cu Liviu "Statie" spre locul unde avea sa se desfășoare shakedownul. 2.65km de "probă" dacă îmi aduc aminte bine, unde în afară de cei cu veste(fotografi) si câtiva baieti si fete care purtau pe cap sepci cu Bacau nu era nici dracu'. M-am gândit ca va fi tristete mare din pricina spectatorilor la aceasta etapa, dar mi-am dat seama ca e abia joi.
N-a fost lumina... shakedownul desfasurându-se prin padure. De altfel lumina scazuta ne-a facut sa ne tot mutam în cautarea unor luminisuri care sa ne ajute sa obtinem imagini mai frumoase. Pentru ca astfel de fenomen nu poate fi controlat, aș fi vrut să vorbim despre calitatea suprafetei de rulare, dar din fericire nu am ce să spun, suprafaţa fiind foarte bună.
Nu ne-am mai saturat sa ne uitam la vedeta etapei, Fiesta R5, cu care Marco Tempestini avea sa evolueze în cele doua zile de concurs, eram deja obisnuiti cu mersul de ceas elvetian al francezului Delecour si bineinteles de ce sa nu recunoastem că ne-a placut "dementa" cu care Raspopa a abordat ziua de joi. De altfel vocile de pe margine ziceau ca daca masina lui Marco va rezista, italianul va obtine un rezultat mare la Bacau și că dacă Adi nu sare afară, va obtine locul întâi la Clasa 5.
Buuunnnnn. Vineri, prima zi, cele doua probe si clar drumul de legatura din Moinesti la proba. Sa te fereasca Dumnezeu de sparturile din asfaltul celor de la Petrom. Am luat o groapa cu rotile din fata ale japonezei de ne-am vazut ca Szabo la Arad cu o singura rezerva si pana de doua ori. Horoscopul a fost pozitiv si nu am facut nici macar una, huh...
Ne-am înghesuit cu totii la saritoare si jap unu, jap doi si tot asa pâna la ultimul. Ne-au amenintat meteorologii cu averse si cu descarcari si tot felul de fenomene dar nimic, câtiva nori, praf si pietre zburând pe lânga capetele noastre și clar Szabo Csongor care mi-a zdrobit doza de "energizant" cu un bolovan ;))).
Åži pentru că așa-i în sport și erau "sute" de echipaje înscrise, au inceput abandonurile, "blestemul" Clasei 3 avea să îi lovească pe Marișca, Keleti și Drăgan, sorţii și pilotajul fără greșeală aducându-i sibianului Tomiţă, locul întâi ca un bonus după absenţa de la Arad.
L-aș aminti pe Vali Porcișteanu care pe a doua trecere a venit dejantat pe stânga spate și care așa cum ne-a obișnuit a ajuns în parc și a reușit să continue cursa. Dacă ar fi să punctăm dăruirea cu care abordează fiecare raliu, Vali ar fi de departe castigatorul fiecărei etape.
Sâmbătă aveau să fie alergate ultimele 8 probe și am plecat cu gândul să le vedem pe primele pentru că aveam un sentiment de neîncredere că vor rezista la toate cele trei treceri pe care doua dintre probe le aveau programate, dar și pentru că abandonurile vor continua, asta dacă ţineam cont de prima zi.
Au rezistat foarte bine, chiar am spus-o de câteva ori că probele au fost pe alocuri finlandeze, asta din cauza palierelor de viteză și a șicanelor aferente, dar și din prisma umezelii care a făcut să nu se ridice un fir de praf, ceea ce nouă ne-a plăcut maxim. Åži dacă aminteam de Finlanda, aș mai asemăna Bacăul cu asta din cauza drumului care lega PS4-7-10 de PS5-8-11, nefiind necesară alergătura dementă dintre probe, dar și existenţa drumului care înţepa PS4-7-10, drum pe care s-a tinut shakedownul. Ultimul dar nu cel din urmă punct tare a fost drumul pe care se ajungea la un km de startul PS5-8-11, toate astea însumând un mare plus pentru etapa băcăuană.
Ca să închei și să concluzionez: aș vrea să-i mulţumesc prietenului Laurenţiu care nu m-a lăsat să merg la Măgura Verde(postarea nu mai ieșea de bine), aș aminti că probele au fost frumoase și s-au prezentat într-o stare excelentă, oamenii au fost pe probe, dacă mă gândesc chiar mai mulţi decât la alte etape ale campionatului, nu am văzut concertele și etc. ca să mă pot pronunţa, am văzut doar un "gomboţ" de mașini în faţa scenei...
Ca minus as puncta lipsa oamenilor de securitate din ziua de sambata, pentru că vineri am vazut și jandarmi și voluntari iar un alt minus ar fi lista de înscrieri care a fost destul de scurtă.
Rally Cow
Echipa Autorally
Nu aș fi crezut vreodată că aș putea spune de bine despre Bacău și despre Adi Răspopa după telefonul primit anul trecut de la el, dar de data asta a ieșit bine, sau cel puţin prin obiectivul aparatului așa a părut.
Parteneri:
