Mai e o singură zi și mi-a ieșit deja pe nas incursiunea în ţara celor 1000 de “like-uri”, nimic din ce ne-am propus nu a mers cum trebuie. Am programat în Februarie ieșirea la raliul cel mai rapid din câte există și înainte de plecare am rămas doar eu și prietenul Dan să suportăm tot ce e de suportat.

 

Măcar nu ne-au pierdut bagajele, dar au avut grijă să ne încarce la închirierea mașinii, avem o ciudată limită de 180 km/zi, depășirea se taxează cu 0.28 euro/km, interesant, nu?

Asta ca să nu mai spun că ne-au oprit 500 de euro garanţie pentru că eram nebărbieriţi probabil.

 

Cazare? Am găsit la 40 de km de Jyvaskyla, punctual 0 al raliului, Wi-Fi? Clar în holul hotelului și moartea lui la fiecare 30 de secunde, gospodina blondă ridică din umeri și n-o doare capul, unde prindem câte un loc în care merge nu ne mișcăm cu orele.

 

După atâta introducere, o luăm cătinel cu ziua de ieri, câte probe să fi văzut și noi, dacă nu una… Organizare, organizare, “paznici” din 10 în 10 metri, se vedea că e prima zi și că sunt programate doar 3 probe. Nu am putut respira de puhoiul de lume, iar despre fotografii nici nu putea fi vorba. Gardurile de protecţie erau la 10 metri de macadamul fin ca o șosea proaspăt asfaltată, mușuroaie și furnici cu miile, fragi și afine cât vedeai cu ochii, nu-s astea la noi să facă lumea un ban cinstit, ne-am gândit noi…

Nu am văzut mare lucru și am rămas cu un gust amar după o zi în care am bătut mulţi km pe jos pentru nimic. Am ajuns la Hotel la ora 22, iar la ora 24 încă era lumină afară.

 

Am dormit câteva ore care au părut secunde, comparativ cu oboseala acumulată. A început a doua zi și după un scurt rewiew am ajuns la o săritoare foarte spectaculoasă pe care bineînţeles ca nu am putu-o poza cum trebuie din același motiv ca și în ziua precedentă. Așa cum în fiecare ţară am văzut lucruri tipice, nici Finlanda nu se desminte, trei lucruri caracterizându-i pe nordici: scăunele pentru a viziona șezând probele, un mic radio la care se asculta “ralli radio” și tăria, nu treceau 10 minute și scoteau câte o sticluţă de “întaritor”.

 

Dacă Joi am plătit 5 euro pentru parcare și câte 17 pentru intrarea pe probă, Vineri a fost ceva mai indulgentă la parcare(3 euro) însă s-a nesimţit groaznic la intrarea pe probă(25 euro). Acreditarea pe care am primit-o pentru journalism nu ne-a fost de niciun ajutor și frustrarea a fost cu atât mai mare cu cât localnicii aveau legitimaţii foto și veste fără să le folosească, stătea și se uitau la mașini cum zboară fără a se sinvhiși să ridice “săpunierele”. Să nu uit de zonele VIP, unde câte 2-3 oameni aveau spaţii în care încăpeau lejer câteva sute.

 

Încă am un gust amar în ceea ce privește acest raliu, încă îmi amintesc de Bulgaria, Spania și Grecia, unde termenul de steward era cu totul altul, eu înţeleg că este un raliu de mare viteză și că în orice secundă se poate întâmpla ceva tragic, dar să pui garduri la 10-15 metri de trasă mi se pare cel puţin bizar. Dacă m-ar întreba cineva în secunda asta dacă merită mers la Neste Oil Rally Finland i-aș răspunde fără să stau pe gânduri un NU răspicat.

 

Mai e o zi și sincer nu mă aștept la schimbări, probabil va fi cam aceeași treabă, cu atât mai mult cu cât mâine după o absenţă de câţiva ani reintră în circuitul competiţional proba Ouninpohja, o probă cu săritori și viteze ameţitoare.

 

Voi reveni mâine seară cu fotografii(dacă om putea face) impresii și concluzii, pentru că ajungem la aeroport și acolo e internet în adevăratul sens al cuvântlui.

A și să nu uit, AICI puteţi găsi “preaminunata” galerie.