De polemicile și discuţiile pe teme diverse în ceea ce privește organizarea și desfășurarea raliului de la Brașov am citit și vom mai citi o săptamână măcar, pentru că lumea începe să treacă peste evenimentul de la poalele Tâmpei și să își îndrepte atenţia spre Timiș Rally, etapă care este foarte aproape și unde măcar din punct de vedere meteorologic sperăm să nu mai avem nevoie de basculante de medicamente.

Dar să nu ne grabim cu trecerea peste Brașov atât de repede și să mai zăbovim preţ de câteva rânduri.

Shakedown - Dacă anul trecut mi-au înţepenit rinichii și doar "prietenul" Aulin m-a salvat de o criză, anul acesta m-am înfofolit de abia respiram. Am urcat și am făcut pe jos tot traseul, de am gâfâit ca un fumator după ce a urcat un etaj.
Au trecut atât de frumos cele peste șase ore de stat în pădurea râșnoveană încât am zis că va fi un raliu pe cinste. Pe la 18.30 am ajuns în parc și am vorbit cu Manu care înainte cu o seară m-a sunat pe la ora 22 și mi-a promis că vom merge o tură.

Am facut rost de un combinezon și contrar aparenţeleor, de a-l crede pe Eugen(navigatorul lui Manu) un tip prietenos, omul s-a comportat extrem de fain și de profi. Hainele groase, combinezonul și centurile m-au făcut ca o oală sub presiune, până ce ne-a venit rândul să plecam. Curgeau apele pe mine iar Manu ca un dement tăia curbele ţinându-mă numai de-a latul. Am văzut tot felul de stele până sus și m-am văzut expus pe toţi parapeţii.
Mașina duduia și bolovanii se loveau de scut. Asfaltul era un soi de macadam de la atâtea treceri și de la atâtea interioare.

Punctul de plecare la vale. 30 de secunde, un tip calm si ușor îmbujorat la volan și o vacă leoarcă de apă în dreapta. Apare cronometrorul și zice 30 de secunde. 29,28... Privirea îngheţată în faţă, ăsta e dement total, îi rupe "axul" cu mine în dreapta, ioiiiiii Manuleeeeeee!!! A plecat de pe loc și într-o fracţiune de secundă mi-am aruncat ochii la ceasul pe care-l aveam pe ușă, 44km/h... Si eu doar am clipit??? Centura aia strânge și ţine al dracului de bine, altfel eram dat cu capul de rollbar și îmi zburau "ţâţele" peste tot.

Cei 4 km de la întoarcere mi-au părut o veșnicie, aș fi putut urla că nu era camera pornită, dar plăcerea amestecată cu emoţia m-au făcut să înghit în sec și să asist cum am trecut prin celula cu 181km/h. Manu... Un om dement! Am zis.

Vineri - La fel, din experienţa de anul trecut(când au abandonat o grămadă) am zis să merg pe Pârâul Rece măcar la prima probă să îi prind pe toţi, deși cu sufletul eram pe acele de păr de pe Poiana Mărului. Drumul era ud și încremenit, pregătit parcă să vadă spectacolul pe care natura avea să îl pregătească în primul rând echipajelor și apoi spectatorilor. Toată lumea de-a latu'. Miculici, cine-i frate Miculici ăsta? Toata lumea era în delir, Citroenul omului nu știa drept, știa numai pe-o parte. Delecour, în stilul său pe trasă, fără nicio glisadă, probabil pentru a-l lasa pe Daniel Ungur să-și pună înca o dată în aplicare stilul de conducere ;). Chiar dacă au iesit in faţa mea 5-6 echipaje, Soos fiind singurul care și-a și atins mașina, coborârea a fost una reușită.
Superspeciala Poiana, proba de noapte, a adus destul de puţină lume pe probă din cauza celor -6°C, dar a oferit un spectaocol pe cinste, "la steaguri" blitz-urile nu mai continuau să îi scalde pe piloţi în lumină. Regula numărul 1 a fost din nou - de-a latu'.

Sâmbătă - Cu noaptea-n cap si frigul în oase am pornit spre Babarunca pentru a vedea la treabă în ultima zi echipajele înscrise. A nins fară întrerupere iar pe drum erau porţiuni unde zapada se așeza. Vântul ne-a secat și vineri și sâmbătă, dar am uitat rapid de el când băietii au început să vină.
Cine și cum a bătut știţi deja, dar ce vreau să subliniez (și e o opinie personală) este că unul din puţinii care îi poate ţine piept lui Francois Delecour în campionatul nostru este Vali Porcișteanu, iar acest lucru a fost dovedit până la întâmplarea de pe  ultima probă.

De altfel întreg raliul s-a tranșat până în ultimul moment la mai toate clasele, ceea ce a facut ca din afară, lupta să pară încrâncenată. Sunt convins că și în "teren" senzaţia a fost aceeași.

Ca să concluzionez, ca privitor al acestui raliu, am avut parte de tot ce se putea întâmpla într-un raliu, mașini puternice, piloţi experimentaţi, situaţii limită, rasturnari de mașini și clasamente. Nu știu altora cum li s-a părut, însă mie chiar mi-a placut.

Rally Cow
Echipa Autorally