1954-55. Prima cochetare a lui Mercedes cu Formula 1
Fragmente din cartea lui Nicolae Cosmescu, „Devoratorii de Mari premii-anii 50”.
(Partea a II-a)
OPOZIŢIA CONTRAATACĂ
Cu toate succesele înregistrate de Fangio, Mercedes nu a fost într-atât de imbatabilă precum o vor unele legende ale timpului. ,,Steaua norocoasă” nu a fost maşina în sine, fără îndoială una din referinţele Formulei 1, ci Fangio. Fără el, Mercedes n-ar fi cunoscut gloria nemaipomenită ce i-a produs o aură de cvasi-invincibilitate, fiindcă monoplasul era încă departe de a fi perfect. Şi dacă Juan Manuel a reprezentat omul providenţial pentru firma germană, şansa a fost cea care i-a facilitat uneori victoria.
Am arătat mai înainte că unii constructori aveau probleme financiare. Alţii aveau probleme de efectiv, iar valori sigure precum Ascari şi Farina au stat mai mult departe de circuite. Aşa încât rezistenţa întâmpinată de Fangio a fost una pur decorativă. Dar timpul a trecut şi toţi învinşii lui Mercedes de până atunci au început să fie mai bine organizaţi, mai bine dotaţi, mai ameninţători. Opoziţia lor la marşul maşinilor germane s-a transformat în una activă. Mai mult decât atât, au fost în măsură să declanşeze contraofensiva. Faptul s-a petrecut la Monza, unde întreg lotul lui Mercedes, în frunte cu neînfricatul Neubauer, a tremurat până aproape de finalul întrecerii. Aici, Fangio a beneficiat din nou de versiunea carenată, numai că pneurile au fost total inadecvate, producând o ţinută de drum absolut aleatoare. Altădată extrem de precis în conducere, acum argentinianul era destul de frecvent văzut ,,măturând” exteriorul traseului în celebra ,,Parabolica”.
 |
 |
Nu numai că ,,dubla” după care alerga întotdeauna ,,don Alfredo” era imposibilă, dar însăşi victoria părea o fantezie. Mai bine de jumătate din întrecere, aceasta a fost condusă de Ascari, revenit pentru cursa italiană la marea sa dragoste, Ferrari. El a făcut legea în stilul său caracteristic. Îl urma cu tenacitate Stirling Moss, pentru a patra oară consecutiv plecat din prima linie, devenit de la mijlocul sezonului din client privilegiat al lui Maserati, pilot oficial al casei din Modena. Acum era un adevărat ,,pro”. Moss dorea cu ardoare să-l seducă pe Neubauer, încât nu s-a jenat şi a atacat poziţia de lider a lui Ascari. Italianul a încercat să riposteze, a forţat mecanica, căreia i-a cedat o supapă. Alberto ieşind din luptă, Fangio a mai urcat un loc. Mai mult nu mai spera. Nici el, nici ai lui, cu atât mai mult cu cât motorul său dădea semne de oboseală. Dar cu 12 tururi înainte de final, soarele începe să reapară pe ,,Mercedes strasse”: rezervorul de ulei ,,al lui Moss” a început să curgă. Trei tururi mai târziu, satisfacţia nemţilor a fost deplină, Stirling trebuind să-şi împingă maşina pentru a trece linia de sosire. Pentru el se terminase nu doar uleiul, cât şi cursa. La restul tururilor a fost simplu spectator. Iată cum, pe greşelile şi ghinioanele altora, Juan Manuel a obţinut victoria. Cea mai norocoasă victorie a carierei sale. Un exemplu clasic de şansă à la Fangio.
Istoria nu se va mai repeta la ultima etapă a campionatului, în Spania, la Barcelona. Acolo a debutat, în sfârşit, Lancia D50, cea atât de mult aşteptată. Şi a debutat senzaţional, ,,en fanfare”, cu un pole position realizat de marele Ascari. Dacă la antrenamente acesta i-a luat o secundă lui Fangio, cu tot Mercedes-ul său, în cursă a ridiculizat pe toată lumea, depărtându-se de cei mai apropiaţi adversari cu câte două secunde pe fiecare tur!! Din păcate, demonstraţia s-a încheiat după numai 10 tururi. Creaţia impresionase.
Numai că nici Mercedes ,,nu se simţea prea bine”, Fangio, pilotul lor fetiş, înecând motorul pe chiar grila de start. A recuperat, dar căldura excesivă a dus la supraîncălzirea propulsorului, nepermiţându-i să conteze printre animatorii cursei, care s-au numit Schell, Trintignant şi Hawthorn, ultimul fiind învingătorul acesteia. Cu şapte tururi înainte de final, argentinianul a suferit umilinţa de a fi depăşit de necunoscutul Luigi Musso (Maserati), o speranţă a volanului italian, aflat la a treia sa experienţă în Formula 1. Atâta doar că titlul fusese adjudecat cu mult înaintea acestei curse. Un titlu obţinut la volanul a două mărci diferite. O altă exclusivitate semnată Juan Manuel Fangio !
MERCEDES – BENZ KORPS Inter-sezonul s-a dovedit a fi un sfetnic bun pentru cei din Stuttgart. Aceştia au continuat dezvoltarea glorioasei lor maşini ce a făcut linişte în lumea Marilor premii, reducându-şi adversarii la ingratul rol de a face figuraţie. Însă nu numai ,,maşina de luptă” a fost perfecţionată, ci şi logistica. Ca să nu mai spunem că, asemeni oricărui neamţ care se respectă, ei excelau printr-o asistenţă tehnică ce friza perfecţiunea. Spiritul organizatoric al impozantului Neubauer îşi spunea cuvântul. Nimic nu era lăsat la voia întâmplări. Aplicând o rigoare tipic prusacă, fiecare om avea sarcinile sale precise. Scrise! Se mersese atât de mult în profunzime, încât erau indicate până şi drumurile optime pentru a ajunge la oricare circuit din calendar. Iar ca o formă de superioritate absolută, monoplasurile erau transportate de autocamionete cu motoare într-atât de puternice, că se puteau deplasa în deplină siguranţă, fără probleme de fiabilitate, cu 170 km/h.! În plus, mai era şi spectacolul dinaintea startului, cu maşinile ţinute sub huse până-n ultima clipă. După cum dirija Herr Neubauer. Dar asta nu era tot. Echipa Mercedes a progresat şi sub aspect uman, al piloţilor. Tot datorită marelui Neubauer, care a înţeles că în 1954 au scăpat de la umilire numai datorită lui Fangio. Cum Kling sau Hermann nu aveau o asemenea valoare încât să poată suplini o eventuală deficienţă a argentinianului, team-managerul german l-a angajat pe Stirling Moss. Englezul îşi făcuse din dorinţa de a alerga în echipa Mercedes un ţel al vieţii sale. ,,Don Alfredo” i-a simţit intenţia, însă mult timp a ignorat-o cu bună-ştiinţă. Numai când a văzut că pe Behra sau pe Hawthorn nu-i poate racola, a apelat la serviciile acestuia. Ajuns în culmea ,,artei” sale, el şi-a îndeplinit strălucit contractul semnat. Iar scenariul leit-motiv al întregului sezon a fost: J.M. Fangio, locul întâi, cu Moss ,,sudat” de spatele său. La finalul fiecărei curse de acest gen, Moss era plin de funingine, afumat, aproape asfixiat de eşapamentul maşinii idolului său declarat. Dar Stirling îşi şlefuia stilul. Învăţa! ,,Cea mai bună şcoală de pilotaj e să mergi la două lungimi de maşină în spatele lui Fangio”, a fost declaratia a lui Stirling, şi care a rămas în istoria Formulei 1.
Să vedem ce fac ceilalţi competitori. În această perioadă, Maserati a făcut o muncă enormă, îmbunătăţindu-şi modelul ,,250F”, a cărui valoare intrinsecă nu poate fi pusă în discuţie. Însă munca e mai mult sisifică, pentru că Mercedes-urile se vor dovedi imbatabile. La Ferrari, lucrurile stau şi mai rău. După ce că maşinile nu se dovedeau capabile de performanţe remarcabile, se mai produceau şi frecvente fluctuaţii de personal. Gonzalez era cvasiretras, neservind decât Grand-prix-ul natal. Hawthorn rătăceşte câteva curse pe la Vanwall, până se convinge că aceasta e o experienţă fără urmări fericite pentru el. Iar când se întoarce la Ferrari, Scuderia nu va deveni mai bogată, pentru că-l pierduse pe Farina. Şi tot aşa!
Cât despre folcloricele Gordini, ele sunt la fel de puţin norocoase, chiar cu motorul de 8 cilindri în linie. O soluţie la care râvneau mai ales cei de la Maranello. Dar caracteristica maşinilor Gordini rămânea nealterată: mereu se rupea câte ceva! Aşa se face că ,,opoziţia” ce părea să se fi consolidat spre finalul ediţiei trecute a redevenit firavă. Şi incapabilă de a riposta în faţa comando-ului internaţional, anglo-argentinian, ce oficia la bordul maşinilor Mercedes. ,,Comando” căruia i se alăturau voluntari din ţările unde aveau loc operaţiuni de acest gen, cum a fost cazul italianului Piero Taruffi.
Şi dacă în 1954 a fost cum a fost, în anul de graţie 1955 va fi mult mai mult. Cu trei duble şi o cvadruplă, dominaţia maşinilor germane a fost una zdrobitoare, hegemonică. A fost un campionat fără…competiţie. Un veritabil thriller pentru lumea non-Mercedes.
Va urma
Nicolae Cosmescu
Explicatii foto:
1- Fangio profet în ţara sa, în ciuda căldurii de furnal din ziua cursei.
2-O singură dată un...Mercedes l-a învins pe argentinian. A reuşit Moss, în Marea Britanie. Dar numai cu „îngăduinţa” acestuia, zic unii.
3-„Lecţia de pilotaj” pentru circuitele intra-muros.
Parteneri:
