2007

Incepe un nou sezon de Formula 1. Echipele isi aduc pe circuite motor-home-urile care de care mai grandioase, pentru a fi scaldate in razele soarelui sau privirile uimite ale celor care nu au mai vazut pana acum atata lux inghesuit in cateva sute de metri patrati. Incepe inclestarea sutelor de kilometri pe ora, lupta dintre reflexe si virajele circuitelor. Incep clinciurile si loviturile sub centura intre rivali (piloti sau echipe, atat pe pista cat si in afara acesteia). Incep scandalurile dintre FIA si echipe, dintre piloti si FIA, dintre echipe si piloti. Incep zvonurile si barfele. Cu bune cu rele, uraganul F1 se pregateste sa spulbere linistea si pacea din jurul celor 17 circuite care vor fi anul acesta privilegiate de vizita celui mai scump sport din istoria omenirii.

In perpetua schimbare

Majoritatea sporturilor se pot reduce la o intrecere a concurentilor in care castigatorii sunt aceia ce au fizicul si indemanarea necesara obtinerii unor performante deosebite sau impresionarii unui juriu. Sunt sporturi care opun concurenti, cum ar fi boxul sau sumoul. Sporturi care compara concurenti, de exemplu alergarea sau patinajul artistic. Sporturi care pun de asemenea accent pe aspectul social, lucrul de echipa, cum ar fi fotbalul sau baschetul. Lista poate continua. In ultima suta de ani au aparut insa si sporturi in care pe langa toate cele de mai sus, apare factorul tehnologic. Sporturile cu motor sunt exemplul cel mai elocvent.

Sportul exista de mii de ani, dar interventia tehnologiei in sport este mult mai recenta. Ca si insasi tehnologia, sporturile bazate pe ea, cu precadere cele cu motor, tind sa evolueze foarte rapid. Formula 1 s-a schimbat in 57 de ani probabil mai mult decat orice alt sport. Au fost nenumarate revolutii tehnologice, implicand fie motoarele sau alte subansamble mecanice, fie aerodinamica. Din acest motiv, multi piloti s-au trezit depasiti de tehnologie, lasati in urma de inginerii care le-au proiectat vehiculele. Cei buni s-au adaptat. Cei ce nu au reusit sa se adapteze, si-au vazut calitatile devenite inutile si performantele scazand sub mediocru.

Nu este putin exagerat in ultima vreme? Un an lipsa din Formula 1 a devenit deja un pericol, ce sa mai vorbim de 2, 3 ani, lucru ce incepe sa echivaleze cu o schimbare de epoca pentru un pilot. Tehnologia merge inainte, parte din ea, si electronica masinilor. FIA schimba regulamentele de nu stiu cate ori doar pentru a incerca sa mai franeze echipele din goana nebuna dupa kilometri pe ora sau pur si simplu pentru a incerca sa mai reduca diferentele dintre marii cheltuitori si participantii mai modesti. Formula 1 este un sport de echipa... echipa mare. Gruparile implicate trebuie sa puna la bataie sute de oameni chiar si pentru a obtine un amarat de loc 10 la finalul unei curse.

Spectacol

Cu totii am vazut sau macar am auzit de duelurile trecutului. De acei nebuni curajosi care aproape ca zburau roata la roata fara sa se atinga timp de 2, 3, 4... 10 viraje, intr-un dans exact si la limita, in urma caruia infrantul trebuia sa devina vanator, sa tatoneze si sa intimideze concurentul din fata sa exact asa cum fusese si el tatonat si intimidat cu un tur inainte. Sau, sa renunte si sa-si urmareasca adversarul disparand in zare. Acele dueluri au disparut cu desavarsire in ultimii 5, 10 ani. Duelurile de astazi se rezuma la maxim 3, 4 viraje rulate roata la roata, timp in care de multe ori se ajunge la acrosaje sau alte manevre violente. Anul trecut a fost ceva mai spectaculos, remarcandu-se o crestere a numarului de depasiri intr-o cursa. Sa speram ca este o tendinta ce va continua. Insa va mai trece mult timp pana cand vom vedea din nou lupte acerbe (dar corecte) pentru pozitie, asta daca vom mai vedea vreodata.

Formula 1 ramane insa un sport spectaculos. Daca nu ar fi asa, nu ar avea milioane de fani. Spectacolul a revenit puternic anul trecut si prin noul format de calificare, o idee buna a celor de la FIA. Alte schimbari de regulament si tehnologie au adus un echilibru mai mare intre monoposturile de pe pista si rezultatul a fost unul pozitiv. Fata de anii precedenti, 2006 a cunoscut o reala inflorire a interesului fata de Formula 1 si a adus destula tensiune fanilor de pe tot cuprinsul lumii. Este insa suficient?

FIA si tehnlologia

As putea spune ca odata, Formula 1, era varful tehnologiei. Acum este varful tehnologiei admise de catre FIA. Evident ca si inainte FIA a avut totdeauna un cuvant de spus. Dar acum, nivelul de control impus de catre acestia a ajuns vecin cu paranoia. Aceasta... "dictatura", este justificata de dorinta Federatiei de a proteja viata celor implicati in sport, dat fiind ca tehnologia a ajuns deja atat de sus, incat daca inginerii ar fi lasati sa faca ce vor, un monopost de Formula 1 ar putea atinge 450 de kilometri pe ora. Dintr-o perspectiva umbrita de egoism am putea spune ca toti cei implicati in sport stiu foarte bine la ce riscuri se expun si sunt foarte bine platiti pentru aceasta. Dintr-o perspectiva umana, trebuie sa recunoastem ca masurile impuse de FIA sunt corecte si benefice. Limitarea turatiilor motoarelor, controlul specificatiilor de pneuri, ingradirea asistentei electronice, constrangerile asupra aerodinamicii, toate aceste decizii luate de FIA mai scad ceva din performanta masinilor, pastrand vitezele maxime in zone cat de cat sigure. Diverse dispozitive de siguranta cum ar fi HANS protejeaza si ajuta pilotii in situatii de accident.

Dar, dupa cum spuneam, strictetea regulilor FIA este la o aruncatura de bat de paranoia. In primul rand, regulamentele permit interpretare. Anul trecut, au patit-o mai multe echipe, Ferrari si Renault in special. Intai, Scuderia, cu ale lor eleroane deformabile, apoi, echipa constructorului francez cu amortizoarele de vibratii. Evident, nu este doar vina FIA. Este si vina echipelor, care straduindu-se sa ajunga una in fata celeilalte, descopera orice fisura in regulament si o exploateaza (la limita moralitatii) pentru a obtine acele cateva miimi in plus per tur care fac diferenta dintre victorie si infrangere. Puterea FIA intervine si in cazul galcevei, cand managerii de echipa si inginerii arata frustrati cu degetul spre rivalii lor pe care ii considera - mai pe ocolite sau mai direct - trisori. Din acest moment FIA are dreptul sa se joace cu soarta Campionatului chiar in timpul desfasurarii acestuia, prin validarea teoriei uneia dintre gruparile aflate in conflict. E motor sport, e firesc ca tehnologia sa fie importanta. Dar deja e prea de tot.

Foarte stricti in salile de conferinte in care elaboreaza regulamentele, comisarii FIA se balbaie si se impiedica in propriile hartoage chiar acolo unde conteaza, pe pista, unde penalizeaza in stanga si in dreapta si nedreptatesc atat echipele cat si pilotii. Anul trecut, celor de la Renault, le-a fost ingaduit sa concureze cu sistemul lor de amortizare pentru luni de zile si deodata acest drept le-a fost revocat. Cum vine asta? Chiar si nefiind fan Renault, tot mi s-a parut ceva in neregula si inca mi se pare. Si credeti ca s-a incheiat aici? Nici pomeneala. Daca mai sapam putin in arhive, mai gasim destula nedreptate si decizii care put de la sapte poste a subiectivism. Cele mai multe, indreptate impotriva pilotilor. Impotriva acelor oameni datorita carora cei de la FIA au o slujba, chiar cei care isi risca viata pe pista. De multe ori, deciziile sunt pur si simplu ridicole. Imi amintesc momentul cand Montoya a vazut steagul negru pentru ca a intrat pe pista intr-un moment nepotrivit, cursa fiind sub Safety Car. Nu sunt un fan de-al columbianului, dar, in retrospectiva, steagul negru imi pare exagerat.

FIA indreapta Formula 1 in ce directie doreste. Iar in spatele deciziilor FIA se afla persoane importante si cu multi bani pusi la bataie in acest sport. Momentul in care soarta unui Campionat este decisa de catre deciziile arbitrului (un arbitru cu prea multa putere), este momentul in care trebuie sa ne intrebam cat din ceea ce vedem este asa cum pare a fi. Iar acest moment nu este unul placut.

In vartejul banilor...

Ma voi concentra asupra a trei aspecte pe care le consider edificatoare pentru modul in care banii distrug acest sport printr-un efect acaparator, in loc sa coexiste cu Formula 1 ca in marea majoritate a sporturilor. Este vorba in primul rand despre banii investiti in tehnologie, in al doilea rand despre publicitatea la tutun si, ca o consecinta a primelor doua aspecte, puterea marcilor in lume.

Exista o latura a tehnologiei pe care FIA nu o prea poate controla. Calitatea. FIA elaboreaza doar regulamentele... cuvintele si numerele pe care echipele trebuie sa le respecte in dezvoltarea motoarelor, aerodinamicii si subansamblelor unui monopost de Formula 1. Ei bine, daca un inginer poate fi blocat in limite de turatii pe minut, kilometri pe ora, materiale folosite, dimensiuni sau greutati, exista ceva ce FIA nu a putut, nu poate si nu va putea niciodata sa controleze: calitatea produsului final. Daca echipele cu multi bani nu mai pot investi intr-o anumita arie tehnologica, vor reusi oricand sa sacrifice fonduri pentru perfectionarea uneia dintre ariile inca deschise dezvoltarii. Chiar si daca, prin absurd, FIA ingheata dezvoltarea pe toate planurile, cresterea calitatii si fiabilitatii unor componente va ramane totdeauna o gaura prin care se pot turna bani. Multi bani. Asadar, totdeauna echipele mici vor ramane echipe mici iar marii constructori vor monopoliza peste 90% din punctele acordate intr-un Campionat. Iar marii constructori nu au timp sa fie sportivi. Nu. Toti, fara nici o exceptie, au timp doar sa discute despre vanzari si profituri in anoste sali de conferinte. Cum o spunea chiar Frank Williams... epoca garajistilor s-a dus pe Apa Sambetei. S-au terminat zilele cand un entuziast bine inzestrat financiar, cu cativa sponsori in spate si cu oamenii potriviti putea sa castige un Campionat Mondial. Nu, acum este epoca constructorilor dispusi sa investeasca sute de milioane de dolari din buzunarul propriu. Doar acestia isi pot permite sa experimenteze cu sute de motoare pe bancul de probe dupa care sa le arunce la gunoi si sa cladeasca altele si altele si altele. Doar acestia isi pot permite sa aiba tunele aerodinamice la scara mare, inzestrate cu super computere de ultima generatie si cu personal care lucreaza in ture acoperind 24 de ore din 24. Doar acestia isi pot permite pilotii-vedeta, platiti in 8 cifre in dolari.

Publicitatea la tutun invarte in Formula 1 mai multe decat majoritatea dintre noi si-ar putea imagina. Deja Formula 1 are o tendinta de a se de-europeniza dintr-un singur motiv: reclamele de pe garajele echipelor, masinile si combinezoanele pilotilor. In Uniunea Europeana reclamele la tigari sunt interzise. Aveti idee cati bani toarna producatorii de cancer in Formula 1? Enorm. Sume de 10 cifre. Sute de milioane de dolari anual. Si credeti ca Marlboro sunt fericiti cand nu-si vad numele afisat in jumatate din cursele de pe parcursul sezonului? Bineinteles ca nu. Sa uram deci bun venit Bahreinului si multor altor tari tolerante fata de reclama la nesanatate. Circuite europene, cu farmecul si istoria lor aparte sunt aruncate la gunoi, inlocuite cu piste moderne si lipsite de personalitate. Totusi, nu pot spune ca acest lucru este rau! Majoritatea pistelor noi sunt mult mai spectaculoase, mai sigure si in locuri tot mai variate ale planetei noastre. Nu, departe de mine gandul de a ponegri tendinta de a innoi Formula 1. Problema mea este cu motivul innoirii. Reclama la cancer. Nu puteau sa construiasca circuite frumoase in Romania sau alte tari, bineinteles ca nu. Haideti sa le aruncam prin China si Bahrein... in fond, petrolul din Orient ne vine... si cel mai poluant sport de pe suprafata planetei ar trebui sa aiba o casuta primitoare acolo... Chiar si asa, tutunul dispare incet incet din Formula 1. West, Lucky Strike si altii au cam lasat-o in tigaie, ceea ce este bine. Evident, nu doar tutunul este motivul pentru care sunt introduse circuite noi, ar fi naiv sa credem asta, dar, este printre factorii determinanti, dincolo de orice indoiala.

Si, finalmente, sa vorbim putin despre marca, in sine. Bridgestone, Michelin, BMW, Ferrari, Foster's, Shell... si alte cateva sute de marci ce ne sunt transmise prin intermediul imaginilor. Fie ca ne dam seama sau nu, aceste marci raman in creierul nostru. Vom tine totdeauna minte ca Ferrari sunt cei mai vechi si mai de succes participanti din Formula 1, ca Renault sunt Campionii momentului si ca Toyota e cea mai putin rentabila echipa (rezultate putine cu buget urias). Evident, intervine si ratiunea: Ferrari putini dintre noi isi pot permite, iar Renault si Toyota au roluri inverse in clasamentul masinilor de strada. Totusi, aceste marci isi apara numele pentru ca sunt multi care iau si rezultatele din diverse sporturi in considerare atunci cand se duc la cumparaturi. Sunt multi care afla pentru prima oara de o anumita marca atunci cand o vad intr-un clasament. Mormane de bani sunt investite de catre detinatorii marcilor pentru ca stindardul ce le poarta sa fluture cat mai sus, sa fie vazut si memorat de cat mai multa lume.

Politica

Ma intreb cati dintre voi, fanii, ati avut posibilitatea, timpul sau interesul de a verifica putin din ceea ce este adanc in spatele Formulei 1. Si aici nu ma refer doar la Bernie Ecclestone sau Max Mosley. Ma refer si la parteneriatele intre corporatii cu mare putere financiara, cele care au toate cate o felie sanatoasa din tortul cu incasari la final de an. Acolo, apele sunt atat de tulburi incat doar cativa (din care majoritatea sunt chiar cei implicati) pot sa discearna ceva din faptele care au loc. Acolo, in spatele usilor inchise se decid multe. Cat de multe? Nu vom sti probabil niciodata. Dar...

Daca nu e spectacol, audienta scade. Daca audienta scade, scad vanzarile de bilete, banii din publicitate. Daca audienta scade, televiziunile nu sunt fericite. Daca televiziunile nu sunt fericite, renunta la difuzare. Daca televiziunile renunta la difuzare, sponsorii nu mai sunt atat de priviti. Daca sponsorii nu mai sunt bine raspanditi, se supara si pleaca. Si uite asa se duce totul de rapa. Totul este sustinut de spectatori. Iar daca spectatorii nu sunt fericiti, ei bine, atunci lucrurile trebuie schimbate.

Asadar, nu e o exagerare sa presupunem ca multe decizii ale FIA sunt dictate de interese dubioase. Faptul ca prin majoritatea acestor decizii benefieciaza si fanii de mai mult spectacol este doar o consecinta favorabila a unei posibilitati sumbre. Cand FIA isi vara coada in mijlocul Campionatului si taie in carne vie cu doar cateva etape inainte de final, sau cand piloti sunt penalizati in mod bizar si pe motive stupide, nu iti vine sa te intrebi, oare de unde a venit ordinul acela? Nu cumva a fost ceva intentionat pentru a duce batalia pentru Titluri pana la ultima cursa? Oare nu ar putea Formula 1 sa gaseasca un echilibru intre decizii injuste si spectacol? Nu... si poate ca niciodata nu va reusi. Printre motive se afla si lipsa de sportivitate si fair play. Lipsa de intelegere. Lacomia.

Lacomia a fost cea care a unit si GPMA-ul in anii trecuti... grupul constituit din marii constructori implicati in sport (mai putin Ferrari). Acestia au amenintat ca vor forma o serie paralela cu Formula 1 daca nu primesc o felie mai mare din incasari. A aparut deci riscul ca 5 mari echipe sa dispara din Formula 1. Aceasta amenintare a planat asupra capetelor noastre timp de vreo 5 ani, pana cand mare parte din doleantele financiare ale constructorilor au fost satisfacute. Evident, au si ei dreptate... Bernie Ecclestone isi lua cam multe procente din venituri, la fel si asociatii sai. Dar totusi, amenintarea asupra viitorului Formulei 1 nu a picat prea bine. Formula 1 inseamna totusi istorie, traditie si este un nume greu de patat. Dar politica are foarte mari capacitati de... murdarire. Poate ca GPMA nu s-ar fi desprins, numele de Formula 1 nu puteau sa il ia cu ei, si deci ar fi avut mai mult de suferit decat Formula 1 probabil. Au mers la cacealma si au sperat ca amenintarea va fi suficienta. A fost. Dar tensiunea inca mai pluteste in aer. Si nu e un sentiment prea frumos...

Sportivitate si vointa

Nurburgring, 1976. Niki Lauda ruleaza cu sute de kilometri la ora pe periculosul si vastul circuit German. In al doilea tur, austriacul are un accident si monopostul sau izbucneste in flacari. Patru piloti isi opresc masinile pe marginea circuitului si impreuna cu un comisar, scot trupul fumegand al lui Lauda din flacari. Niki este vizitat de un preot la spital, dat fiind ca sansele sale de supravietuire erau considerate aproape nule. Dupa doar 6 (da, sase) saptamani, cu sange aparand de sub bandajele de pe capul sau, Niki Lauda termina al patrulea in Marele Premiu al Italiei. Doctorii, uimiti, au spus despre Lauda ca acesta s-a recuperat doar prin vointa pura. Jackie Stewart a declarat ca este cea mai curajoasa intoarcere din istoria sportului. Iar Niki nu s-a aratat deloc incomodat de faptul ca si-a pierdut o jumatate dintr-o ureche in incendiu, dat fiind ca "poate folosi telefonul mai usor". 2007 si Niki Lauda este inca in Paddock, purtand traditionala sa sapcuta rosie pentru a-si ascunde minora desfigurare de privirile celor sensibili. Dar pe chipul sau se vad si astazi urmele mortii. Moartea pe care el a invins-o. Pe care a biruit-o intr-un pat de spital, asteptand sa se intoarca in monopostul sau si sa lupte. Si exact asta a si facut. A luptat, castigand Campionatul Mondial inca de 2 ori: in 1977 si 1984.

Consider ca aceasta poveste trebuie reamintita. Personal, am fost totdeauna impresionat dincolo de cuvinte de lucrurile intamplate atunci. Poate exista povesti si mai extraordinare in istoria Formulei 1, dar, povestea lui Niki Lauda, amintita macar pe scurt, ma aduce acolo unde vroiam sa ajung: sportivitate si vointa. A fost odata cand aceste doua calitati erau in sufletul tuturor eroilor care isi riscau viata pe circuitele lumii, in monoposturi care ar provoca astazi o criza de isterie unui inspector FIA. Nu spun catusi de putin ca aceste atribute au disparut. Ci doar ca banii, ordinele de echipa si setea de victorie au ajuns sa orbeasca oamenii ce participa in Formula 1. Atentie. Oamenii ce participa in Formula 1. Nu doar pilotii, ci si inginerii, managerii de echipe si comisarii FIA. Majoritatea covarsitoare a persoanelor implicate direct in acest sport nu mai dau doi bani pe sportivitate. Sunt cu totii prea ocupati sa se injunghie unii pe altii pe la spate (sau alteori, fatis). Pilotii, tot mai tineri si fara personalitate, devin masini specializate de condus, cu fizicul si reflexele antrenate tot mai bine pentru a putea controla tehnologia care a crescut si a crescut si a crescut, devenind expresia principala a victoriei. Si in alte sporturi concurentii aspira la perfectiune, distrungandu-si viata personala pentru acea medalie de aur, pentru admiratia si faima aduse de acea prima treapta a podiumului. Si in alte sporturi de echipa se comit agresiuni fizice, si in alte sporturi banii fac legea. Dar in Formula 1 s-a ajuns la un nivel in care fumul focului mocnit al certurilor si frictiunilor, acopera zambetele victoriosilor, un loc in care banii sunt mai importanti decat orice altceva.

Locul in care am ajuns este deprimant, in toata exuberanta sa. Pilotii au ajuns sa se impinga unul pe altul de pe pista doar din rautate si razbunare, sete oarba de victorie (lucru ce nu a inceput cu Schumacher, ci cu Senna si Prost si cu altii inaintea lor - Schumacher a fost doar ultimul mare scandal din multe). Si daca tot vorbim de Schumacher, sa amintim ce s-a intamplat chiar anul trecut la Monte Carlo... manevra infama pe care germanul a facut-o in virajul Rascasse pentru a castiga Pole Position-ul. Scandalul este bine cunoscut si la fel de bine cunoscut este si rezultatul: Schumacher a pornit de pe ultima pozitie a grilei de start, retrogradat de comisarii FIA (dintre care unul de aceeasi nationalitate ca si a principalului rival al lui Schumacher de anul trecut, Fernando Alonso). Germanul, a reusit insa prin talentul sau extraordinar sa termine cursa cu puncte nesperate. Nici acum nu sunt convins ca Schumacher a trisat, dar in nici un caz nu as zice cu certitudine de 100% ca a fost o greseala. Unii sunt convinsi dincolo de orice indoiala, altii il apara orbeste. Chiar si eu l-am aparat, vehement chiar, dar in acest gest mi-am dat seama de greseala comisa: un adevarat mare pilot nu ar trebui sa ajunga in situatia in care sa fie aparat in acest fel. Un adevarat pilot s-ar fi dus dupa calificari direct la conducerea cursei si ar fi renuntat de buna voie la Pole Position. Poate Schumacher ar fi facut-o, nu vom sti niciodata politicile echipei Ferrari. Sau poate ambitia, dorinta de victorie (de bani nu poate fi vorba in cazul sau) l-au impins la fapte necurate. Adevarul doar el il stie si nu il va dezvalui niciodata si chiar daca o va face, un semn de intrebare tot va plana asupra dezvaluirii, oricare ar fi aceasta. Timpul a pus lucrurile in perspectiva, iar acum, la aproape un an de la "scandalul Rascasse", imi dau seama cat de dezamagit sunt de intamplarea aceea.

Noi, fanii

Nu sunt toate rele in Formula 1 asa cum nu sunt nici toate bune in alte sporturi. Dar cert este ca din punct de vedere al calitatii, Formula 1 a fost pe o panta descendenta in ultimele decade, iar aceasta panta descendenta continua. Si printre motivele declinului se numara banii si tehnologia. Asemanarea cu lumea de zi cu zi a fost totdeauna destul de vaga. Spre exemplu, putem sa ne uitam la Toyota, care in Formula 1 sunt probabil cea mai putin eficienta echipa (pozitii mediocre obtinute cu cel mai mare buget) dar care la capitolul masini de strada o duc foarte bine, fiind printre fruntasi la capitolul vanzari, calitate si satisfactie clienti.

Exista sporturi cu motor mai spectaculoase si mai ales, mai curate (din punct de vedere scandaluri si lipsa de sportivitate). Motomondialul de viteza este un exemplu pozitiv, fiind o serie in care certurile sunt sporadice si pilotii dau dovada de mai mare sportivitate. Tehnologia este mai libera, concurenta mai diversa. Campionatul de raliuri ar putea fi un alt bun exemplu, dar in ultima vreme, au aparut si acolo unele mici dispute. Probabil ca lumea de azi se invarte prea mult in jurul banilor. Tot mai mult. Inca mai sper la lucruri bune de la Formula 1. Oricum nu intentionez sa ma apuc de vizionat alte sporturi, dar daca nici noua generatie de piloti nu reuseste sa dovedeasca umanitatea la care ma astept si, pe buna dreptate, la care ne asteptam noi, toti fanii, de la ei, atunci nu e semn bun pentru viitorul acestui sport, deja atat de erodat de scandaluri de tot soiul.

Dar cand Felipe Massa face cu ochiul sau cu mana echipelor de filmare cand se vede in direct, parca se mai lumineaza un pic imaginea Formulei 1. Daca ramane la fel de modest si sportiv, va fi un Campion pe cinste. Faptul ca piloteaza pentru Ferrari nu are nici o importanta. Pentru mine, este unul din caracterele cele mai placute din Formula 1. Sa vedem cum va rezista testului faimei, pe care multi piloti l-au picat in trecut. Sa vedem cum va rezista Rosberg, alt pilot modest si la locul sau. Nici pe Alonso sa nu-l uitam, cel mai tanar Campion Mondial, cu modurile sale... variate, de a-si sarbatori o victorie, cateodata apreciate, cateodata contestate... dar provocatoare totusi de reactii. Cu siguranta, sunt destui piloti pe care ii putem admira in Formula 1.

Dar ce veti face voi? Veti continua sa urmariti un sport in care rezultatele incep sa devina incerte? Un sport in care cuvantul "blat" a trecut din domeniul fantasticului in domeniul posibilului? Un sport in care pilotii se acuza la fiecare Mare Premiu de tot felul de incidente (reale sau imaginare) petrecute pe pista? In care pilotii se comporta doar ocazional ca sportivi si in general ca vedete de cinema sau dusmani de moarte?

Atentie! Acest articol nu se intentioneaza publicitate negativa la adresa Formulei 1. Si totusi este. De ce? Pentru ca este adevarul. Formula 1 si-a facut singura publicitatea negativa. Nu fac decat sa subliniez lucrurile pe care le-am vazut si le-am trait anul trecut. Nu fac decat sa amintesc ceea ce majoritatea surselor prefera sa treaca sub tacere dupa o saptamana sau doua. Ca fan Formula 1, lucrurile acestea ma deranjeaza, dar nu o sa ma mint zicand ca totul este in regula. Pentru ca nu este deloc in regula ceea ce se intampla...

Ramas bun...

Sunt trist cand ma gandesc ca mi-am petrecut multe sute de ore in fata televizorului, privind un sport pe care in naivitatea tineretii momentelor in care am inceput sa ma uit regulat la transmisiunile in direct ale Televiziunii Nationale, l-am considerat mai pur si mai onest decat alte sporturi. Ma bucur ca anul 2006 mi-a deschis ochii si am inteles ca lucrurile sunt departe, foarte departe de a fi asa. Sezonul trecut a scos la iveala prea multa mizerie. Ma gandesc daca nu cumva punem prea mult suflet intr-un sport care nu merita asta.

In concluzie, as putea inceta sa ma mai uit la Formula 1 incepand de maine. Totusi, mi-a ramas ceva curiozitate fata de lupta dintre Massa si Raikkonen, Ferrari si McLaren, BMW si restul lumii, Fisichella si Kovalainen. Dar daca sunt sincer cu mine insumi, stiu si aceasta de unde vine: inertie. Am fost in contact tot mai apropiat cu Formula 1 in ultimii 10 ani ai vietii mele si mi-a intrat in modul de viata. Insa este doar inertia... iar inertia nu este suficienta pentru pastrarea interesului...

Axonn Echysttas.