Asadar, “liniuta” din Bucuresti este o tampenie dar toata lumea vrea sa se dea pe ea. Pentru ca au fost luati prin surprindere la fel ca cum vine iarna pe neasteptate, organizatorii (cine or fi ei) au tras o lista de inscrieri de doua ori mai mare ca cea stipulata in regulamentul initial. S-a mai facut si la raliuri mai mari treaba asta, nu e o noutate. Daca s-ar fi acceptat doar 30 de concurenti, se lasa cu linsaj. S-au acceptat insa 57, asa ca, evident, cei lasati pe dinafara au motiv sa se simta furati. 

E destul de aiurea sa suni, sa vorbesti, sa faci inscrierea in secunda a doua dupa afisarea regulamentului, sa ti se dea asigurari peste asigurari ca vei fi acceptat si cand apare comunicatul cu lista, tu nu esti acolo. Avem noroc ca sponsorii sunt in general oameni cu care am legat prietenii si care sunt obisnuiti cu treburile “romanesti”. De exemplu, nu sunt un fan al lui Alex Filip. Omul mi se pare sec si in ultima vreme e mai ocupat cu bicicleta decat cu cursele de masini. Dar palmaresul lui e unul frumos iar cata expunere face, nu fac impreuna 50 de concurenti. Sa il lasi pe dinafara pe Alex e pur si simplu stupid. Nu mai vorbesc de un Alex Mirea care ar scula parul pe ceafa tuturor spectatorilor de acolo. Dar nu sunt avocatul lor, chiar nu sunt. 

Pe masura ce numarul concurentilor va creste in anii care urmeaza, vom fi nevoiti sa acceptam si varianta in care vom fi refuzati la tot mai multe competitii. Dar, atata timp cat nu este un eveniment privat care nu da socoteala nimanui, va trebui sa existe niste criterii clare dupa care se va umple lista cu numar limitat. Noi nu avem acest exercitiu de a fi refuzati. “Cum adica, lasa ca stiu eu cu cine sa vorbesc?!”. Eu am trait asta cu inscrierea la Pikes Peak si la Mt Washington si, sincer, e o idee foarte buna sa ai mai multi doritori decat locuri. E ca un restaurant de calitate la care nu te poti duce cand ai tu chef fara rezervare cu o luna inainte. Bineinteles ca cei care sunt suparati ca nu au fost acceptati la „marea liniuta” au dreptatea de partea lor dar va veni momentul cand listele se vor inchide si cu asta basta. Nu 14 vorlichteri, 15 masini VIP si mai stiu eu ce. Va trebui sa acceptam sa fim refuzati si sa refuzam (daca suntem organizatori) si aici, in tara in care am fost obsnuiti sa rezolvam orice prin cateva telefoane sau sa facem ilegalitati daca primim o directiva de sus. Deocamdata e cum e mai rau: pile, relatii, frustrari, tu nu te dai ca esti cu ACR-ul, tu nu te dai ca m-ai suparat, pe tine te mai vrajim cateva zile, da-l dracului de regulament, facem o anexa in care modificam ce e de modificat, Mihai Leu e organizator dar de fapt FRAS-ul e organizator, suntem doar trei oameni care ne ocupam si asta e tot ce am putut, sefu’ ne-a lasat balta etc etc.

Andrei Mitrasca