“In the zone”, stim cu totii ce inseamna. Este locul pe care ni-l dorim, locul unde se face performanta inalta, este sentimentul acela minunat ca toate ne ies si parca fara efort. Dar cum ajungem acolo? Unde este acest loc pe care il vizitam atat de rar dar care este cel mai aproape de fericire, locul care dupa o singura vizita da dependenta? Daca aveti putina rabdare, poate mai reducem putin din mister…

La curse, ca in toate celelalte activitati din viata, ca sa ai o sansa sa fii implinit, ai nevoie de doua lucruri mari si late: ai nevoie de provocari si ai nevoie de aptitudini. Daca provocarile sunt mici, nu ai cum sa ai satisfactii mari (aici nu ii inteleg pe cei care se bucura ca au batut doi concurenti cu masini mult mai slabe. Probabil confunda efortul de a ajunge la finis cu cel de a invinge). Daca provocarile sunt mari dar nu ai aptitudini, atunci te pasc grijile, anxietatea, nesiguranta. Incerci sa te tii dupa cei care sunt mai buni ca tine... foarte probabil sa sari afara. Sari afara si daca incerci sa te tii de un ritm artificial pe care ti-l impui, fara sa tii cont de alte semnale. Daca ai aptitudini dar nu ai provocari, esti in zona de plictiseala, relaxare sau cea mai buna dintre starile fara provocare, esti in control total. Aici sunt cei care controleaza cursa de pe primele pozitii, fara sa riste, au clar in minte ce au de facut si o fac fara sa fie sub presiune. Rezultatul vine dar placerea nu este maxima.

Cand esti la bataie cu piloti buni, chiar mai buni ca tine, cand stii ca nici nu esti cel mai virtuos dintre concurenti dar totusi stapanesti binisor arta asta cu volanul, esti intr-o zona frumoasa, una care te tine alert, te stimuleaza, te face sa fii mai bun. Este cazul celor care se ridica deasupra nivelului lor cand au adversari mai titrati ca ei.

Ei bine, undeva intre starea care te stimuleaza si cea in care esti in control total, se afla acel loc minunat in care esti “in the zone”. Locul unde esti cel mai tare provocat, ai adversarii cei mai puternici dar si stapanesti bine ce ai de facut, nu te mai surprinde nimic, nu lasi alte griji din interiorul sau din afara competitiei sa te deconcentreze. Pur si simplu plutesti. Faci totul natural, ataci fara patima dar hotarat, nu te gandesti la esec, nu te gandesti la succes, esti una cu competitia si competitia este scopul final. Nu victoria, nu faima, ci placerea de a face ce iti place cel mai mult. Nu simti oboseala, nu iti este foame, nu te mai doare nimic chiar daca corpul trage tare. Nu am inventat eu lucrurile astea, sunt studii stiintifice, psihologi grei care au testat si paratestat ca sa ajunga la concluziile acestea.

Asadar, ca sa ne dam ocazia sa ne bucuram de zona aceea in care zgariem fericirea, trebuie sa ne slefuim bine de tot aptitudinile si sa cautam provocarile care ne fac cinste. Vom lua de multe ori bataie, norocul nu va tine mereu cu noi, fix atunci cand vom fi pe punctul sa intram „in zona” va veni telefonul care ne spune ca s-a inundat casa etc. Dar si cand intram in lupta cu cei mai buni si suntem “pe treaba noastra”, cu lectiile facute, si reusim sa inchidem ferestrele cu galagiile din jur... cred ca cei mai multi dintre voi ati experimentat macar o data sentimentul… merita, nu-i asa, tot efortul!

Andrei Mitrasca