In urma cu vreo doua luni am fost la Academia Titi Aur sa dau o proba practica ca sa devin instructor ATA. L-am picat. Cat de bou sa fiu sa nu trec un examen care ar fi trebuit sa fie floare la ureche?! Parintii mei profesori, eu cu facultate cu modul pedagogic, cu cursuri de conducere defensiva pe care le-am tinut cap-coada si cand sa leg si eu doua cuvinte in fata lui Silviu Moraru, o iau pe aratura si ma incurc in povesti vanatoresti. Asta este, am inghitit esecul si m-am dus mai departe.

Oarecum in acelasi registru al paradoxurilor m-am tot gandit la unele lucruri pe care le fac oamenii in situatii diferite sau in ipostaze diferite. Mai tineti minte etapele de coasta organizate de Norris? Excelente. Erau mediatizate, Norris era peste tot, era implicat, avea niste cupe cat casa de mari, parcul inchis in centrul orasului etc etc. E adevarat ca atunci cand se apuca sa prezinte premierea, te prindea revelionul in fata primariei din Campulung, dar asta e alta treaba. Acelasi om, alta functie, ia-l de unde nu-i!

Cand am concurat in echipa Avia Motors la coasta, managerul echipei era un coleg de serviciu, Lucian Visan. Ne-am inteles cumva o vreme pana cand am inceput sa ne scoatem ochii si sa ajungem aproape sa ne luam la bataie. Eram convins ca nu ma suporta si ca traim o ura reciproca autentica. Evident, viata a avut grija sa imi demonteze si aceasta constructie si dupa ce nu am mai fost colegi am ajuns sa colaboram mai mult decat armonios, sa ne imbratisam prin parcari, sa ma sustina financiar fara niciun fel de interes si sa ne sunam sa ne intrebam de sanatate. Acum, pe bune? Cu cati oameni facem lucrul asta? Ar fi interesant sa ne uitam din cand in cand la lista oamenilor pe care ii sunam sa ii intrebam ce mai fac.

Si revin iar la Titi Aur. In urma cu fix zece ani, faceam scoala de pilotaj la Ciolpani, cu Titi. Ma dadeam cu fiecare masina si ieseam suparat de fiecare data pentru ca masina nu facea ce voiam eu. Titi imi spunea: “Nu imi place ca te vad suparat, nu savurezi pilotajul, nu te bucuri de el”. Acelasi om pe care el l-a vazut suparat iesind din masinile de curse, a ajuns sa fie salvat de curse, sa doarma in masina de curse, sa planga de fericire atunci cand a ajuns la sosire si a vazut ca a castigat clasa H3 cu doar doua zecimi.

Suntem cu totii fiinte contradictorii, sucite, nehotarate, intr-o continua cautare a unei meniri. O dam de gard de multe ori si suntem de multe ori personajele negative din anumite povesti. Alteori suntem furati si privati de atatea bucurii incat ne gasim greu toleranta pentru greselile altora. Dar sa avem rabdare, sa nu taiem de pe lista celor apropiati pe cineva care ne-a jignit sau ne-a ranit. Poate doar pe Norris de pe lista preferintelor de la alegerile de anul viitor, dar nu si de pe lista prietenilor. Si sa nu uit, v-ati prins, azi am dat din nou proba practica la ATA si ….

Andrei Mitrasca