PS2. Liban. Pe la inceputul probei. Stanga 3 tarziu, 20, dreapta 5, 20, dreapta 3 CUT, 50! Am apucat sa spun de doua ori dreapta trei dar deja eram pe bile si… poc, intr-un pom care “s-a postat” fix atunci si acolo pe unde ieseam noi de pe drum. Si asa, cu botul proptit in pom, primul lucru pe care mi l-a spus Enis a fost ca a auzit tarziu dreapa 3. Dupa aceea m-a intrebat daca sunt bine. Se pare ca suportasem amandoi cam 7 g-uri (am vazut asta mai tarziu) si am asteptat amandoi sa ne doara un gat, un spate dar nimic, nici dupa mai multe zile. Sa revenim.

Cu toate ca isi trecuse dreapta 5 in dictare, si era verificata, in timpul cursei, acel dreapta 5 nu a existat pentru Enis. Privirea lui s-a dus direct catre dreapta 3 pe care l-a considerat primul viraj de dupa acel stanga. Deci, pentru el urma un dreapta 5 cand de fapt urma un dreapta 3. S-a pus la interior si chiar inainte sa intre in viraj a mai dat o viteza in sus, a cincea. Dreapta 5 se ia plin, nu?! Ei bine, nu si in cazul asta.

Isi pusese acel dreapta 5 in urma discutiilor pe care le-am avut la Brasov unde eu am insistat sa isi noteze si virajele pe care nu le ia in considerare, mai mult ca sa nu ma incurc eu. Eu sunt in tabara care isi dicteaza topografia drumului iar pilotul decide ce face cu informatia respectiva. Enis este in tabara care isi dicteaza pilotajul si nu geografia probei. A zis sa tina cont si de ce spun eu si s-a dovedit ca mai mult l-a incurcat.

Sentimentul meu chiar de dinaintea virajului a fost ca am dictat putin cam tarziu. Avea timp sa franeze pentru dreapta 3 dar chiar si asa, ii dictasem o idee mai tarziu ca de obicei. Eram cu ochii si pe temperatura uleiului si a apei pe care trebuia sa le urmaresc sa nu treaca de anumite valori. Pe PS1 am fost amandoi deconcentrati de temperatura uleiului care crescuse alarmant si cand urmaresti si alte lucruri, nu te poti dedica 100% pilotajului sau dictarii. Chiar ma gandisem inainte de PS2 ca va fi mult mai greu sa ma uit pe display pentru ca nu aveam linii drepte lungi si oricum trebuia sa fiu mult mai concentrat pentru ca dictarea lui are mici diferente fata de ce am fost eu obisnuit sa dictez.

Daca ar fi fost cauciucuri in acel dreapta 3, nu mai erau bilele acelea, reuseam sa o franam si cumva sa o scoatem. Daca dictam mai repede si repetam de trei ori „dreapta trei, asta-i dreapta trei, dreapta trei”, iar, cred ca se convingea ca nu este 5-ul. Daca nu si-a fi dictat 5-ul de dinainte si in loc de “20, dreapta 5, 20, dreapta 3” aveam “50 atza dreapta 3”, acum vorbeam despre altceva. Dar nu s-a intamplat niciuna din aceste variante, s-a intamplat acest accident care trebuie trecut la incidente de cursa. Niciunul nu este vinovat principal asa cum niciunul nu este absolvit de orice vinovatie. Singurul care nu are nicio vina este organizatorul, ca nu cumva sa avem discutii in zona asta, ca tot am pomenit de acele fatidice cauciucuri.  

Cred ca orice eveniment are cauze vizibile si cauze ascunse. Fiecare mic detaliu este relevant intr-o anumita masura. De afara se vede doar spectacolul. Tonourile lui Giri, discutiile de pe facebook, clasamentele, timpii, galagia. Nu se disting bine starile sufletesti, deciziile luate in ultimul moment, intarzierile de cateva zecimi, setarile, problemele mecanice, importanta unui rezultat bun si mai ales presiuneea pe care o pune fiecare pe el insusi. Au fost multe abandonuri la Harghita, stim care a fost cel mai important. Nu zic sa ramanem pasivi si distanti fata de un eveniment dar inainte sa spunem raspicat ce si cum s-a intamplat si mai ales cine este vinovat, sa nu uitam ca nu avem toate datele si sa lasam loc de ajustari. Nici chiar cei care au fost protagonistii evenimentelor nu au intotdeauna capacitatea de a analiza clar ce s-a intamplat, daramite noi, ceilalti. Acestea fiind spuse, ne punem pe treaba si ne bucuram ca putem practica un sport care ne da ocazia sa experimentam accidente groaznice din care iese toata lumea cu bine. Aproape toata lumea…

Andrei Mitrasca