Nimeni nu face doar curse! Cu totii facem si altceva, chiar daca pretindem ca “altceva” sunt cursele pe langa familie, serviciu si altele foarte importante. Bineinteles ca stim care sunt prioritatile si vom pune cursele pe planul doi sau trei daca este cazul, dar in suflet vom avea foarte clar delimitate cele doua feluri de a trai: la curse si in asteptarea lor.

Oricat de multe frecusuri ar fi intre noi, oricat de sus ne-am considera fata de alt concurent, nu o sa putem niciodata sa furam importanta fiecaruia care participa, care face un efort sa fie pe lista de start. Unii sunt aroganti, altii grabiti sa se supere, altii vorbareti, altii nemultumiti de orice, unii incearca si pierd, altii castiga fara efort, dar toti, impreuna cu cei din asistenta tehnica si cu cei care vin regulat la curse, formeaza acel nucleu in care ne dorim sa revenim iar si iar si in care ne simtim in largul nostru. Suntem ca niste ciudati care se simt normali doar in preajma celorlalti ciudati.

Cu siguranta ca sunt si alte comunitati care functioneaza asemanator, dar pe noi nu ne intereseaza altii. Ne intereseaza sa mergem tare, sa putem sa dezbatem cat de tare s-a putut merge, de ce nu s-a mers in alte locuri, de ce a fost programul care a fost etc. Totul este discutabil, mai putin dorinta de a fi la start cu o masina care sa ni se potriveasca.

Am incercat sa inteleg cat am putut de bine ce traiesc la curse si sa scriu in asa fel incat sa molipsesc si pe altii sa vina in comunitatea noastra. Am pus paie pe foc, am laudat, am criticat, am incercat sa pun in cuvinte ceea ce multi au gandit mult mai bine decat mine, dar nu au spus cu voce tare, am incercat sa fac ceva diferit pentru noi. Uneori a iesit pe placul vostru, de mult mai multe ori a iesit anapoda. Am facut-o insa cu drag si o sa continui sa o fac din aceeasi pasiune pentru sportul care mi-a redat increderea in mine. Am sa imi permit totusi sa imi iau o mica vacanta de la “Fumuri” pana in ianuarie.

Chiar daca nu consider ca merit sa fiu premiat la Gala, dupa doar trei raliuri alaturi de Enis, voi fi alaturi de el la Timisoara. El s-a luptat mult anul acesta si a cules foarte putin, asa ca merita sa se bucure de o mica recunoastere. Sper sa duca Honda lui bestiala cat mai sus in anii care urmeaza. Ii felicit pe toti cei care au riscat oricat de putin pentru un rezultat anul acesta si…  ne auzim in 2019!

Andrei Mitrasca