Traim intr-o balanta vesnic descentrata. Ori avem impresia ca avem tot timpul din lume, ori suntem convinsi ca timpul ca sa facem anumite lucruri a trecut. In fiecare caz, gresim.

Luni a fost ziua de nastere a marelui Loeb. A facut 44 de ani si revine dupa cativa ani de absenta in WRC unde a castigat de noua ori campionatul. Si culmea, a inceput tarziu motorsportul. Daca ai si tu peste 40 de ani si cochetezi cu raliurile, iti cam vine sa arunci combinezonul si sa te apuci de finisat lambriuri. Nu mai ai nicio sansa in comparatie cu un astfel de monstru sacru. Ce o sa faci? O sa inveti la 52 de ani ce altii au deprins la 16?

Ieri a fost ziua lui Sebi Itu. Ma gandeam in timp ce ii trimiteam un mesaj ca am acelasi „prefix” cu al lui si totusi el are un baiat care are mai multa experienta ca mine ca navigator si de la care as avea foarte multe de invatat. La naiba, daca mai stau mult pe ganduri, Sebi o sa aiba si un nepot pe care o sa il vad intr-un video ca vrea sa se faca navigator si care in scurt timp o sa-mi dea la randul sau lectii. Probabil ca ar fi momentul potrivit sa imi aduc aminte ca atunci cand eram copil imi placea tamplaria si pana prin clasa a IV-a mi-am dorit sa devin tamplar, ca bunicul meu.

Mai tineti minte cum era inainte de examenul de admitere in liceu?! Sau inainte de Facultate? Auzeam despre cei care incepusera sa invete inca din clasa a X-a iar noi mai aveam trei saptamani si inca nu ne apucasem sa studiem. Ni se inocula din toate partile ideea ca suntem in criza de timp, ca nu prea mai sunt sanse, ca doar norocul ne va scapa. Cum sa concurezi la admiterea in facultate, tu care ai invatat doar doua saptamani, cu cei care au stiut inca din burta mamei ce vor sa se faca? Ei bine, am vazut ca, in final, precocitatea nu inseamna garantia unei cariere si, ce e mai important, nu inseamna garantia implinirii. Nu vreau sa zic ca nu e bine sa incepi devreme sa te dezvolti intr-o directie. Nicidecum. Vreau sa spun ca timpul inca nu a dat ultimele gonguri pentru noi si ca inca putem sa facem multe. Probabil ca nu vom ajunge Campioni Mondiali (Simone nu se pune, sa fie clar! Si nici Raul, Mihnea sau altii care inca pot sa explodeze si sa ne surprinda) dar performante extraordinare asteapta sa fie descoperite si pentru cei care s-au ocupat cu altele in tinerete.  

Nu e prima oara cand aduc aminte de Jeff Zwart. Regizorul convertit la pilotaj care la 60 de ani a castigat in fata mea categoria Time Attack1 la Pikes Peak cu un Porsche. E frumos un parcurs clasic, al tanarului care creste si creste si face performanta. Dar cat de frumoasa este povestea unui senior care nu a trecut prin examenele junioratului dar care si-a gasit pasiunea la o varsta tarzie, a pus mana pe o oportunitate si nu a lasat-o pana nu si-a dus la indeplinire visul care mocnea in el?!

Da, vorba este “The trouble is, we think we have time” si intelegem ce inseamna aceasta minunata constatare/indemn. Adevarul este ca “we have time, but is so limited, we better not waste it”. Stiti ce mi-a raspuns Sebi? „In viata invatam de la oricine...daca suntem destepti!”. Sebi, dear friend, ma tot intreb, ce ti-ai mai putea dori si mai ales, ce ar putea cineva ca tine sa invete de la mine?

Andrei Mitrasca