Nu am mers noi chiar de un podium la Cupa Suzuki, dar nici rau nu am mers. E adevarat ca, daca Timisica, Budai si Necula nu aveau probleme, probabil ca terminam pe un loc sase echivalent, intr-un fel, cu mediocritatea perfecta. Dar cum nu s-au inventat raliurile in care toata lumea sa termine la fel de intreaga cum a inceput, am fost (si de data aceasta) printre cei care au beneficiat de ghinioanele celorlalti. Nu ne putem mandri cu faptul ca Radu Necula ne batea cu o masina inferioara ca performante si oloaga de un telescop. Dar ne putem felicita pentru faptul ca ne-am luptat cu noi, ca am incercat sa fim mai buni ca de obicei, ca am mers cat de tare ne-a tinut curajul in timp ce ne acomodam cu masina, fara sa cautam scuze ca e primul raliu cu Suzuki. Nu a fost doar un act de prezenta. Ne onoreaza rezultatul, dar suntem constienti ca e nevoie de mai multa viteza, mai multa mobilizare, mai multa pregatire ca sa ne luptam de adevaratelea pentru primele locuri. Si nu doar la Cupa Suzuki, ci si la clasa 9.

Am fi putut spune: “Un raliu greu cu un rezultat muncit” si “Norocul face parte din joc”, dar eu, unul, nu mai suport sa aud cuvintele astea. Si in plus, nu a fost greu, a fost mai putin muncit ca multe altele, iar norocul nostru a insemnat ghinionul celorlati, ceea ce nu ne face mai buni ca ei. Nu putem sari in sus ca Schumacher cand stim foarte bine ca Cristi Timisica a fost mai rapid ca noi pe aproape toate probele, iar la final a fost in spatele nostru.

Si pe urma e distanta pana la cei din fata. Cu Raul ne-am resemnat, cu totii. Din neputinta. I-am pus eticheta de nebun care “nu e cu toate tiglele pe casa” ca sa mergem senini mai departe si sa ne facem ca nu vedem secolele intre noi si el. Ok. Pe asta am rezolvat-o. Dar ce facem cu Bogdan Vrabie? Si nu doar cu el. Ce facem cu Mihnea Muresan, Andrei Mitre si Dan Zaharia care ne-au batut si ei pe masini mai putin performante? Cat repede s-au schimbat rolurile?! Cum, ce facem? Ne asumam rezultatul, ii felicitam pentru felul cum au concurat, invatam inca o data, daca mai eram nevoie, sa nu consideram pe nimeni ca fiind “o prada usoara” si incercam sa fim mai buni data viitoare. Daca vom fi impreuna sau in masini diferite, conteaza mai putin. Conteaza sa incercam sa fim versiunile noastre cele mai bune. 

Andrei Mitrasca