La Sinaia ploua de obicei cand e etapa de coasta. Ploaia a facut jocurile de multe ori si totusi castigatori au fost doar nume mari. Anul acesta a fost anul lui Costi si poate parea ca a avut doar un noroc chior si nimic mai mult. Sa nu uitam insa de zecile de etape in care a muncit, a indraznit sa aduca masini spectaculoase, a concurat fara sa-i fie frica de ele, a urcat tot mai sus astfel incat, la un moment dat, sa se puna in situatia sa inhate un rezultat mare.   

Da, intr-adevar, probabilitatea ca ploaia sa isi faca aparitia de la un moment dat si sa dea peste cap a doua jumatate a plutonului in mansele de concurs este mult mai mare decat cea in care ploua pentru cei mai lenti si se usuca pe masura ce se ajunge la cei rapizi. Daca vrei, asadar, sa faci o strategie la limita fair-play-ului, asa joci. Am facut-o in 2012, in lupta cu Emil Ghinea, chiar la Sinaia. Urma sa ploua dar nu stiam cand va incepe asa ca am incetinit in portiunea din padure ca si cum as fi avut probleme tehnice. Emil a sesizat asta si s-a suparat. Era si normal. Chiar si oficialii cursei au dezbatut abordarea mea dar nu au avut nicio dovada ca incetinisem voit. A inceput sa picure exact cand eram in start. Strategia a functionat desi pana la urma nu ploaia a fost factorul principal ci nervii, incrancenarea.

In 2011, la Teliu, ajung in start si imi spune oficialul ca ploua in nu stiu care post. Tot traseul am tot asteptat sa ploua, am mers cu jumatate de masura in asteptarea ploii. Nici urma de ea. Am ajuns sus si a inceput o ploaie infernala. Trei secunde au fost intre mine si locul trei la general si il puteam lua daca nu o bajbaiam. Am luat locul 10 si primele mele puncte la general si totusi eram dezamagit. O lectie imensa. Cand soarta iti deschide o usa, intra cu curaj, risca, nu astepta invitatii speciale!

Imi place ce vad la coasta, in Romania. Adica masini noi, batalii cu multi posibili castigatori, categorii cu multi concurenti, echipe care fac mai mult decat simple participari. O sa incerc sa reintru si eu in hora dar pana atunci, lupta e frumoasa. Imi place sa il vad pe Radu Necula cum isi asterne el un sezon impecabil de coasta si de raliuri (v-ati uitat pe clasamentele N1 la coasta si Clasa 9 si Suzuki la raliu?!), imi place sa vad SEAT-ul Leon la grupa A si mai mult decat atat, castigator la A4. Imi place sa vad noul Peugeot diesel, Radicalul lui Emil Nestor, Audi-ul lui Mirea si cate si mai cate masini si concurenti care isi aduc propria personalitate in competitie. La raliu e altfel, e o dorinta de a uniformiza, de a merge cat mai multi cu acelasi material de concurs. E si normal sa fie asa. Acolo sunt masinile cu omologare, atat cat se respecta dar totusi, cat de cat apropiate ca performante. La coasta e grupa H, si acolo “you can go crazy” cu orice inventie iti vine in cap sau orice masina pe care o poti aduce de pe circuitele din tarile civilizate. Asa ca felicitari tuturor celor care duc un sezon de coasta anul acesta! Iar celor care fac sau au facut si coasta si raliu intr-un sezon, ce sa zic, voi chiar sunteti dati naibii!