Nu stiu ce e mai greu: sa abandonezi sau sa te uiti la altii cum concureaza pentru ca ai ales sa nu participi? In mod normal ar trebui sa preferam sa incercam, nu sa stam pe margine dar stim ca procesul prin care un sportiv decide sa nu concureze este unul din cele mai anevoioase. Daca nu te-a ajuns varsta la care nu mai ai “sange in instalatie” – cum zicea Titi Aur, ceea ce te tine intreg la minte atunci cand stai pe bara este promisiunea pe care ti-o faci ca vei concura la anul sau cand vei gasi finantare.

Ati observat ca in preajma etapelor de raliu sau coasta, cei care nu concureaza posteaza cate o “amintire” in genul “Eu, in urma cu doi ani” si ataseaza o poza cu ei la volan, sau un onboard sau o poza cu un podium? Adica sa fie clar, fac si ei parte din lotul national al pilotilor, sa nu uitam de ei. Ii inteleg perfect. Este unul din motivele pentru care nu pot sa fiu spectator la o cursa de masini. Simt ca ar trebui sa fiu in masina, in concurs, si decat sa ii vad pe altii, mai bine ma plimb in parc sau ma uit la un film. Nu e nicio diferenta intre mine si cei care ne aduc aminte ca au concurat si ei. Gestionam diferit durerea ca nu ne batem, ca nu avem sansa sa castigam, ca nu putem spera la acel moment de dupa cursa in care, cu cupa pe bancheta din spate, avem impresia ca viata are sens si ca suntem impliniti.  Pentru ca, nu-i asa, daca terminam cursa, avem sanse foarte mari sa plecam cu cel putin o cupa. Dupa parerea mea, putin cam usor obtinute, multe dintre ele. 

Vorbesc din experienta. Am o vitrina plina cu cupe si nu mi se pare ca am demonstrat ca sunt atat de valoros incat sa umplu un perete intreg. As da oricand zecile de cupe obtinute prin simpla participare la clasa diesel (o clasa tinuta artificial cu scopul de a incuraja pe cei care doresc sa vina cu masini diesel) pe inca doua la 2WD (o categorie in care rareori au fost mai putin de 30 de masini la o etapa de coasta).

Daca vedem aceste cupe nu ca recunoasterea vitezei fata de alti concurenti cu material similar ci ca o recunoastere a eforturilor si sacrificiilor de a fi la start si a termina un concurs, atunci parca are sens sa fie multe. Nu e in spiritul sportului sa premiem in masa dar daca tot mapamondul se cufunda in corectitudine politica, de ce sa nu multumim si noi pe toata lumea?!

Am ajuns, intr-adevar, intr-o lume care parca pune piedici sportului la tot pasul. Nu mai ai voie sa-i spui niciunui copil ca e prost, ca nu are talent. Nu mai avem voie salasam in urma pe cei care nu pot tine pasul, trebuie le facem o clasa pe care sa o premiem, sa facem cumva sa aiba si ei loc. Performanta nu mai este lasata sa se faca prin determinarea celor putini, talentati si curajosi, si cu suferinta celor multi care sunt invinsi si sortiti anonimatului. Performanta a ajuns ceva la care toata lumea trebuie aiba acces. Si asta mie imi suna a contradictie.

Motorsportul este un sport crud. Te poate ruina sau te poate urca pe culmi extraordinare. Dar tocmai pentru ca implica atatea riscuri si este atat de barbatesc ar trebui sa fie mai putini campioni si mai multi pierzatori. Imi plac cupele, recunosc, dar imi plac mai mult performantele adevarate. Voi ce ati alege? Sa stati acasa si sa va aduceti aminte de vremurile bune sau sa mergeti cu masina 00 si sa va re-injectati cu dorinta de a fi in concurs. 

Andrei Mitrasca