La inceputul sezonului am decis sa il las pe Bogdan in grija altui copilot. S-a dovedit ca l-am lasat in grija mai multora care au rezonat cu el mai putin decat ma asteptam. Cel mai rau imi pare pentru cursa lui de la Iasi unde, alaturi de Alina, erau pe drumul catre unui rezultat bun. Dar un viraj luat prea optimist a interupt un raliu in care Bogdan simtea ca se poate baza 100% pe dictare. Stiti cum a zis un mare pilot “Speed was ok, the corner was too tight!”. Si asa se face, ca dupa un sezon ca un iures fara noima, Bogdan este pentru prima oara in afara podiumului Cupei Dacia. Sa nu va imaginati ca ce vreau sa spun este ca daca as fi fost in dreapta lui, totul era miere si lapte si defilam ca doi pauni spre nenumarate victorii. Nici vorba. O idee mai bine insa, banuiesc ca era.

Am luat decizia sa stau mai mult la volan, sa parcurg probele alaturi de un copilot cu care la un moment dat vom face un raliu, sau cine stie, poate un sezon. Si chiar daca FRAS-ul ne-a tras pe sfoara, noi am continuat si am dus la final toate raliurile, toate probele din sezonul 2017. Pe langa ce au facut concurentii, suntem nesemnificativi, dar in linia rosie a vietior noastre (a mea si a Magdei), ceea ce am facut anul acesta ramane ceva important, un an in care am facut ceva special. Am fost in lumea frumoasa a raliurilor, am avut un rol, am pus cat am putut umarul la ceva despre care vom putea povesti. Fara patima, fara lacrimi in ochi, dar cu satisfactia ca ce ne-am propus sa facem, am facut, indiferent de ce s-a inamplat in jurul nostru. Magdei i-a fost mult mai greu. A promis ca vom fi la toate etapele si s-a tinut de promisiune. A avut de multe ori motive intemeiate sa lipseasca, dar, uite, are toate badge-urile raliurilor din 2017.

Intr-adevar, nu am fost niste vorlichteri cum scrie la carte. Am avut masini strada, am mai si dictat (cu exceptia Raliului Clujului unde nu ne-am permis sa compromitem organizatorul in fata oficialilor straini), am mers de cateva ori prea tare pentru rolul nostru, am luat si unele decizii proaste care ar fi putut schimba unele rezultate dar asta este. Se putea mai bine dar nu regretam nimic. Am avut aer conditionat, muzica, relaxarea unui echipaj care nu are presiunea rezultatului. Si daca veni vorba de muzica, va recomand ultimul album al artistului meu preferat, Chris Rea, „Road songs for lovers”. Pentru ca toti suntem indragostiti de acest sport si petrecem mult timp pe drumuri. Drumurile astea care toate duc pentru noi, astia vanitosi, bataiosi, infometati dupa succes, intr-un singur loc... ala din titlu.  

Andrei Mitrasca