Publicat in: February 19, 2003, Vizualizari: 15
In declaratia data in ultimul comunicat ai afirmat printre altele ca ai invatat foarte multe in aceasta saptamana, poti detalia ? PROGRAMUL DE RECUNOASTERI Stiam de acasa ca nu va fi usor si ca vom avea multe de invatat, iar cand am ajuns ne-am convins ca nu ne-am inselat deloc, dar chiar deloc. Sunt numeroase exemplele in acest sens si programul de recunoasteri ar fi unul din ele.Toata lumea ne spunea aveti grija nu depasiti viteza de 90km/h ca nu va mai inscrie in cursa! Era vorba de viteza de deplasare pe drumurile de legatura la recunoasteri, intre probele speciale. Ulterior am aflat ca de fapt politia suedeza nu prea tine cont de acest aspect in perioada raliului, era insa prea tarziu. Noi am respectat limita impusa, dar abia am reusit sa ne incadram in programul de recunoasteri.Dupa aceea a fost modul cum se fac recunoasterile, in sensul ca treci doar de doua ori pe o proba.Ne-am acomodat foarte greu la acest program terminand recunoasterile stresati la maxim si nefiind convinsi ca putem merge la maxim de incredere pe dictarea facuta.Trebuie sa spun ca la testarile din Austria, pe un traseu pe care l-am invatat pe din afara, am fost la egalitate cu Manfred Stohl (fost campion mondial gr.N, patronul firmei ce pune la dispozitia echipajului, materialul de concurs) .Dupa prima zi de raliu - vazand rezultatele modeste, m-a intrebat daca in Romania tin minte toate probele speciale STILUL DE PILOTAJ Manfred STOHL mi-a spus - inainte de start, daca dupa o bucla te intorci cu aripa spate intreaga insemna ca nu ai mers la nivel mondial. Si mare dreptate a avut, pentru ca pilotii localnici mai ales, dar si cei experimentati din mondial merg la limita folosindu-se din plin de malurile de zapada.Din doi in doi kilometri intalneam cate o bara spate. Nefiind stresati de consecintele unei distrugeri de masina aleg cele mai scuzati cuvantul - nesimtite metode de a scoate cel mai mic timp. Stilul nostru este deformat este fricos daca vreti, datorita stresului financiar care ne apasa si care continua sa ma apese si pe mine chiar daca la intoarcere am primit asigurari ferme din partea conducerii RAFO, ca vom merge pana la capat si sa-mi vad numai de pilotaj. Usor de zis, greu de facut cand toata cariera mea de pilot profesionist am fost ca si colegii mei din campionatul Romaniei, mai intai administrator de buget si apoi pilot. MASINA DE GRUPA N Nu in ultimul rand un alt handicap a fost faptul ca eu nu am condus nici o data o masina de grupa N de cand sunt pilot de curse ( daca scadem perioada cand am pilotat DACIA care se consida de N). Cu toate aceste lucruri specifice sa spunem Suediei, campionatul mondial de raliuri este un pas atat de mare incat pana si campionul national al Romaniei poate fi surprins de unele lucruri? Am spus la plecare si repet si acum cu si mai mare convingere, avem nevoie de doua trei etape pentru a lua pulsul campionatului mondial, si de un campinat cel putin pentru a putea sa sa ne gandim la un obiectiv. Sa nu uitam ca toate celelalte etape au ceva specific, sa amintesc numai faptul ca in Noua Zelanda vom face recunoasterile cu o masina cu volan pe dreapta. Si inca ceva chiar si pilotii de uzina au nevoie de o perioada de acomadare cand schimba doar masina nu climatul, de cel putin un an (Loix, Martin) sau doi (Burns). Parca nu erau destule acum ai schimbat si copilotul dupa o etapa. Cu siguranta ca vom avea ceva probleme de acomodare. Tot ceea ce trebuie sa facem este ca aceasta perioada sa fie cat mai scurta. Avem la discpozitie cateva saptamani in care vom intensifica si mai mult pregatirile, atat fizice cat si specifice. In concluzie In continuare va fi foarte dificil, noi nu mergem sa le creem insomnii lui Gronholm si altii, am o varsta cand este imposibil sa ma mai gandesc sa devin pilot de uzina. Pur si simplu am ajuns - in campionatul Romaniei la saturatie, doresc sa incerc si altceva. Ce este rau in asta? Am pierdut in prima etapa, si o sa mai pierdem si in a doua, dar informatiile curg, cine doreste sa invete are de unde. Iata dupa prima etapa de campionat mondial toti colegi mei din tara se pot pune pe treaba si sa testeze scrierea traseelor dupa doua treceri. Ceea ce facem noi este depasit, am demonstrat-o chiar eu printr-un esec. Poate unii nu vor sa invete, este treaba lor, datoria noastra este sa aducem noutati cat mai multe si cat mai exacte. Deschidem unui viitor coleg - la fel de norocos (financiar vorbind) ca si noi, drumul spre performante mai bune. Daca acest lucru este rau sau putin atunci ar trebui sa ne oprim ?
In declaratia data in ultimul comunicat ai afirmat printre altele ca ai invatat foarte multe in aceasta saptamana, poti detalia ? PROGRAMUL DE RECUNOASTERI Stiam de acasa ca nu va fi usor si ca vom avea multe de invatat, iar cand am ajuns ne-am convins ca nu ne-am inselat deloc, dar chiar deloc. Sunt numeroase exemplele in acest sens si programul de recunoasteri ar fi unul din ele.Toata lumea ne spunea aveti grija nu depasiti viteza de 90km/h ca nu va mai inscrie in cursa! Era vorba de viteza de deplasare pe drumurile de legatura la recunoasteri, intre probele speciale. Ulterior am aflat ca de fapt politia suedeza nu prea tine cont de acest aspect in perioada raliului, era insa prea tarziu. Noi am respectat limita impusa, dar abia am reusit sa ne incadram in programul de recunoasteri.Dupa aceea a fost modul cum se fac recunoasterile, in sensul ca treci doar de doua ori pe o proba.Ne-am acomodat foarte greu la acest program terminand recunoasterile stresati la maxim si nefiind convinsi ca putem merge la maxim de incredere pe dictarea facuta.Trebuie sa spun ca la testarile din Austria, pe un traseu pe care l-am invatat pe din afara, am fost la egalitate cu Manfred Stohl (fost campion mondial gr.N, patronul firmei ce pune la dispozitia echipajului, materialul de concurs) .Dupa prima zi de raliu - vazand rezultatele modeste, m-a intrebat daca in Romania tin minte toate probele speciale STILUL DE PILOTAJ Manfred STOHL mi-a spus - inainte de start, daca dupa o bucla te intorci cu aripa spate intreaga insemna ca nu ai mers la nivel mondial. Si mare dreptate a avut, pentru ca pilotii localnici mai ales, dar si cei experimentati din mondial merg la limita folosindu-se din plin de malurile de zapada.Din doi in doi kilometri intalneam cate o bara spate. Nefiind stresati de consecintele unei distrugeri de masina aleg cele mai scuzati cuvantul - nesimtite metode de a scoate cel mai mic timp. Stilul nostru este deformat este fricos daca vreti, datorita stresului financiar care ne apasa si care continua sa ma apese si pe mine chiar daca la intoarcere am primit asigurari ferme din partea conducerii RAFO, ca vom merge pana la capat si sa-mi vad numai de pilotaj. Usor de zis, greu de facut cand toata cariera mea de pilot profesionist am fost ca si colegii mei din campionatul Romaniei, mai intai administrator de buget si apoi pilot. MASINA DE GRUPA N Nu in ultimul rand un alt handicap a fost faptul ca eu nu am condus nici o data o masina de grupa N de cand sunt pilot de curse ( daca scadem perioada cand am pilotat DACIA care se consida de N). Cu toate aceste lucruri specifice sa spunem Suediei, campionatul mondial de raliuri este un pas atat de mare incat pana si campionul national al Romaniei poate fi surprins de unele lucruri? Am spus la plecare si repet si acum cu si mai mare convingere, avem nevoie de doua trei etape pentru a lua pulsul campionatului mondial, si de un campinat cel putin pentru a putea sa sa ne gandim la un obiectiv. Sa nu uitam ca toate celelalte etape au ceva specific, sa amintesc numai faptul ca in Noua Zelanda vom face recunoasterile cu o masina cu volan pe dreapta. Si inca ceva chiar si pilotii de uzina au nevoie de o perioada de acomadare cand schimba doar masina nu climatul, de cel putin un an (Loix, Martin) sau doi (Burns). Parca nu erau destule acum ai schimbat si copilotul dupa o etapa. Cu siguranta ca vom avea ceva probleme de acomodare. Tot ceea ce trebuie sa facem este ca aceasta perioada sa fie cat mai scurta. Avem la discpozitie cateva saptamani in care vom intensifica si mai mult pregatirile, atat fizice cat si specifice. In concluzie In continuare va fi foarte dificil, noi nu mergem sa le creem insomnii lui Gronholm si altii, am o varsta cand este imposibil sa ma mai gandesc sa devin pilot de uzina. Pur si simplu am ajuns - in campionatul Romaniei la saturatie, doresc sa incerc si altceva. Ce este rau in asta? Am pierdut in prima etapa, si o sa mai pierdem si in a doua, dar informatiile curg, cine doreste sa invete are de unde. Iata dupa prima etapa de campionat mondial toti colegi mei din tara se pot pune pe treaba si sa testeze scrierea traseelor dupa doua treceri. Ceea ce facem noi este depasit, am demonstrat-o chiar eu printr-un esec. Poate unii nu vor sa invete, este treaba lor, datoria noastra este sa aducem noutati cat mai multe si cat mai exacte. Deschidem unui viitor coleg - la fel de norocos (financiar vorbind) ca si noi, drumul spre performante mai bune. Daca acest lucru este rau sau putin atunci ar trebui sa ne oprim ?
Parteneri:
