Publicat in: May 11, 2010, Vizualizari: 5622
“Datorita crizei declansate de eruptia vulcanului din Islanda intoarcerea din Turcia a fost o adevarata aventura. Membrii echipei Ford BP Abu Dhabi au fost obligati sa foloseasca autocarele si in unele situatii calatoria lor s-a complicat destul de mult. Eu am calatorit alaturi de copilotul meu Mikka Anttila, prezentatoarea finlandeza de TV Anette Latva Piikkila si am avut noroc pentru ca am ajuns acasa dupa 65 ore de la plecare.
Am fost pasagerii unui bus mic care ne-a dus din Turcia pana in Germania. La Regensburg a trebuit sa oprim si pentru ca nu stiam cat trebuie sa stam am decis sa luam un taxi pana n Ingolstadt. Acolo am imprumutat o masina si am mers pana in Suedia, insa unde am ratat ferry boat-ul pentru Finlanda. Am avut noroc pentru ca la nord de Stockholm, era un alt ferry care pornea spre aceiasi destinatie, Insula Aland. Acolo am condus o masina pana la capatul celalalt al insulei si am prins un alt ferry care ne-a debarcat la Turku. De aici am luat trenul pana in Lahti unde locuiesc. In acest interval am dormit aproximativ 10 ore !
Dupa cinci zile am plecat spre Noua Zelanda, miercuri inainte de saptamana raliului. Am ajuns vineri si am avut nevoie de trei zile pentru a ma adapta cu fusul orar. Oricum, in fiecare dimineata ma trezeam mult mai repede decat era necesar. Marti cind au inceput recunosterile ma simteam in forma. Daca plecam mai tarziu din Europa, cred ca adaptarea era mai dificila. Insa organizatorii raliului au reusit sa gaseasca modul cel mai portivit pentru a ne destepta. Am fost convocati la o sesiune de bungy jumping ! Pentru mine a fost a doua oara ca am facut asa ceva. Am sarit de pe podul Auckland Harbour si prima data am facut-o cu spatele, ceea ce nu este placut deloc. Apoi, la a doua incercare, am sarit si am facut doua rotiri. Nu mi-au iesit la fel de bine ca si cele reusite de Sebastien Loeb.
In acest an Rally NZ a avut cartierul general situat in Auckland, un oras mult mai mare decat Hamilton unde a fost centrul competitiei in ultimii ani. Numarul spectatorilor a fost mai mare, Auckland fiind cel mai mare oras, iar probele speciale din nord sunt excelente, mai late si mai rapide decat cele din sud. Singurul neajuns a fost traficul intens, care a dus la incalzirea ambreajului ori de cate ori treceam prin oras. Din punct de vedere tehnic, raliul s-a dovedit o necunoscuta, pentru ca nu am fost lasati sa testam, iar shakedown-ul a fost pe asfalt. In acest an au fost mult mai multe bucati de asfalt in cadrul probelor de pamant, asemanator cu ceea ce am intalnit in Turcia. Asfaltul este foarte aderent, ceea ce este bine, insa probe mixte 50%, ca si New Franklin, nu sunt pe placul meu”.
Martin Holmes pentru 3mmm
(partea 2 urmeaza…)
“Datorita crizei declansate de eruptia vulcanului din Islanda intoarcerea din Turcia a fost o adevarata aventura. Membrii echipei Ford BP Abu Dhabi au fost obligati sa foloseasca autocarele si in unele situatii calatoria lor s-a complicat destul de mult. Eu am calatorit alaturi de copilotul meu Mikka Anttila, prezentatoarea finlandeza de TV Anette Latva Piikkila si am avut noroc pentru ca am ajuns acasa dupa 65 ore de la plecare.
Am fost pasagerii unui bus mic care ne-a dus din Turcia pana in Germania. La Regensburg a trebuit sa oprim si pentru ca nu stiam cat trebuie sa stam am decis sa luam un taxi pana n Ingolstadt. Acolo am imprumutat o masina si am mers pana in Suedia, insa unde am ratat ferry boat-ul pentru Finlanda. Am avut noroc pentru ca la nord de Stockholm, era un alt ferry care pornea spre aceiasi destinatie, Insula Aland. Acolo am condus o masina pana la capatul celalalt al insulei si am prins un alt ferry care ne-a debarcat la Turku. De aici am luat trenul pana in Lahti unde locuiesc. In acest interval am dormit aproximativ 10 ore !
Dupa cinci zile am plecat spre Noua Zelanda, miercuri inainte de saptamana raliului. Am ajuns vineri si am avut nevoie de trei zile pentru a ma adapta cu fusul orar. Oricum, in fiecare dimineata ma trezeam mult mai repede decat era necesar. Marti cind au inceput recunosterile ma simteam in forma. Daca plecam mai tarziu din Europa, cred ca adaptarea era mai dificila. Insa organizatorii raliului au reusit sa gaseasca modul cel mai portivit pentru a ne destepta. Am fost convocati la o sesiune de bungy jumping ! Pentru mine a fost a doua oara ca am facut asa ceva. Am sarit de pe podul Auckland Harbour si prima data am facut-o cu spatele, ceea ce nu este placut deloc. Apoi, la a doua incercare, am sarit si am facut doua rotiri. Nu mi-au iesit la fel de bine ca si cele reusite de Sebastien Loeb.
In acest an Rally NZ a avut cartierul general situat in Auckland, un oras mult mai mare decat Hamilton unde a fost centrul competitiei in ultimii ani. Numarul spectatorilor a fost mai mare, Auckland fiind cel mai mare oras, iar probele speciale din nord sunt excelente, mai late si mai rapide decat cele din sud. Singurul neajuns a fost traficul intens, care a dus la incalzirea ambreajului ori de cate ori treceam prin oras. Din punct de vedere tehnic, raliul s-a dovedit o necunoscuta, pentru ca nu am fost lasati sa testam, iar shakedown-ul a fost pe asfalt. In acest an au fost mult mai multe bucati de asfalt in cadrul probelor de pamant, asemanator cu ceea ce am intalnit in Turcia. Asfaltul este foarte aderent, ceea ce este bine, insa probe mixte 50%, ca si New Franklin, nu sunt pe placul meu”.
Martin Holmes pentru 3mmm
(partea 2 urmeaza…)
Parteneri:
