Sezonul a inceput cu un bang, dar din pacate nu bang-ul pe care l-am fi dorit. Dupa ce Ford a decis ca va continua in WRC in 2009, au fost foarte multe de facut. In cele cateva zile ramase pana la Craciun, am avut multe intalniri cu presa, pentru ca apoi pana la finalul anului sa incercam sa alcatuim un plan. Inainte de Raliul Irlandei am efectuat teste in Irlanda, in partea de est a tarii, in regiunea Monaghan. Am terminat testele fara probleme, dar sambata seara cand pilotam un Mondeo, m-am intalnit fata in fata cu o masina care venea de pe sensul opus. Am virat brusc stanga si am iesit de pe drum. Am reusit sa opresc masina, dar cealalta s-a rastunat. Din fericire, nimeni nu a fost ranit.

Raliul Irlandei nu a mai fost in calendarul WRC in ultimele 15 luni. In 2007 a fost un raliu in care vremea a fost foarte capricioasa, dar atunci am obtinut cel mai bun rezultat al meu pe asfalt. Vremea nu s-a schimbat nici acum. Cu o zi inainte sa inceapa recunoasterile, zapada era prezenta pe drumuri, asa ca FIA a autorizat folosirea pneurilor de zapada. In asemenea conditii, trebuia sa pilotam cu precautie, sa franam mai repede, sa fim mai atenti in viraje, iar cu pneurile de zapada trebuia luat in calcul si faptul ca acest pneu se misca mai mult. Deci trebuia de gasit un mod de pilotaj cu o masina care nu are echilibrul perfect tot timpul.

Regulamentele sportive nu s-au schimbat de anul trecut. Acum avem doar 12 etape in loc de 15, dar vestea buna a venit cu cateva zile inainte de start. FIA a permis ca fiecare echipaj P1 si P2 sa aiba propriul echipaj de recunoastere. Acest lucru este foarte important pentru ca in zilele noastre notele de la recunoasteri sunt foarte personale. De exemplu, Mikko foloseste un sistem descriptiv, in timp ce eu am un sistem numeric. Munca de recunoasteri este foarte laborioasa si cunsuma mult timp. Nu cred ca am fi putut corecta notele cu insemnarile unui singur echipaj.

In Irlanda am avut un start surprinzator. Scopul meu la inceput a fost sa ocup pozitia a 4-a si sa termin competitia pe locul 3 sau 4. Dar cand am terminat prima speciala, am vazut ca sunt pe prima pozitie cu un avantaj de 17 secunde. Apoi toate planurile s-au prabusit. In conditii foarte dificile, cu drumuri acoperite de apa si intr-un viraj lung se stanga, masina a ajuns pe apa si a derapat. Am corectat, dar masina s-a indreptat spre interiorul virajului, unde am lovit un bolovan ascuns cu suspensia fata. Am suferit o pana si avarie la suspensie si am reusit sa ajungem la sosire, dupa care suspensia a cedat. Am incercat sa reparam cate ceva pe drumul de legatura, dar n-am reusit. Desigur, seful nostru Malcolm Wilson nu a fost deloc multumit si mi-au revenit in minte imaginile din 2008 cand am pierdut titlul constructorilor in favoarea celor de la Citroen, Acum am vrut sa-mi i-au revansa, dar am dat-o in bara din nou !

Am repornit in etape de sambata si duminica si am reusit sa aducem cateva puncte echipei. Oricum, echipa a “imblinzit” motorul, pentru ca nu avea rost sa-l folosim la capacitate maxima, mai ales in conditiile noului regulament cand motorul trebuie sa faca mai multe etape.

3mmm