Norvegia a fost un raliu grozav. Probele speciale au fost in conditii excelente, zapada din abundenta si mi-am adus aminte de Raliul Arctic de acasa. Acolo aveam linii drepte urmate de viraje stranse, ca si in Norvegia, si tot ca si acolo drumurile sunt mai inguste. Pietrisul si zapada moale de deasupra au facut drumurile alunecoase pentru primii concurenti, iar pozitia a 9-a la start a fost in avantajul nostru. Oricum insa, la a doua trecere pe probe, drumul isi schimba configuratia, iar pneurile cu cuie numai erau la fel de eficiente. Spre deosebire de acum doi ani cand probele erau denivelate, acum le-am gasit mult mai rulante.

Din acest an este obligatorie folosirea pneurilor mai late Sotto Zero, spre deosebire de cele inguste din anii trecuti. Daca la suprafata drumului exista doar o mica cantitate de zapada recent cazuta, atunci aceste pneuri noi fac fata solicitarii. Dar daca zapada cazuta este in cantitate mare, atunci este greu sa pilotezi cu ele. Este ca si cum ai face aquaplaning pe apa.

La finalul raliului am obtinut primul rezultat important din acest sezon, dar tebuie sa va marturisesc ca am fost dezamagit cu locul trei obtinut. Inainte de start avea ca si obiectiv victoria, mai ales ca am invins la ultimul raliu de zapada derulat in Suedia anul trecut. Insa vineri am pierdut prea mult timp pentru ca am folosit o suspensie prea dura. Am facut aceasta alegere pentru ca in urma cu doi ani am gasit drumuri dure in Norvegia. Vineri dupa masa am reusit sa recuperez din timpul pierdut, dar sambata am pierdut din nou pe speciala lunga Mountain. Dupa masa am folosit o suspensie mai moale, am obtinut timpi buni pe probe, dar era deja prea tarziu. Duminica nu am facut altceva decat sa asteptam sosirea.

Colegul meu de echipa a incercat o suspensie mai moale la shakedown si a pastrat-o pentru raliu. O alegere buna ! Desigur, nu se stie care era raportul de forte daca foloseam si noi o suspensie ca si a lui Mikko, In ultima zi am avut parte si de un moment la limita ! Pe una dintre multele portiuni drepte rulam cu 190 – 200 km/h. Incercind sa optimizez punctual de franare am atins un banc de zapada. Acest lucru a dus la pierderea a cateva secunde, dar pe linia dreapta urmatoare, din nou la viteza mare, am vazut cum unul dintre cuiele de fixare a capotei motor s-a desprins, iar aceasta incepea sa vibreze serios. Foarte putin a lipsit ca sa se deschida si sa sparga parbrizul. In aceasta situatie am fi fost cu siguranta obligati la abandon. Am incercat sa cobor capota prin franari successive si sa o impiedic sa ajunga la punctul de extensie maxima. Se pare ca am reusit !

Acum urmeaza Cipru si conditii cu totul diferite. Este o tara calduroasa si un raliu lent, care deja a starnit controverse prin faptul ca vom fi obligate sa folosim pneuri de macadam in prima zi derulata pe asfalt. Dar va voi povesti despre asta data viitoare !

3mmm