Publicat in: April 2, 2010, Vizualizari: 6988
Întalnire cu trecutul (VI)
-patru decenii de raliuri sub Tâmpa

NUŢĂ BAGĂ SPAIMA ÎN FANII LOCALI
Reuşita lui Urdea i-a entuziasmat într-atât pe organizatorii întrecerii din anul următor încât nimeni nu se îndoia de repetarea ispravii. Chiar dacă acum în dreapta sa nu mai stătea Banca, ci Dan Amărică. Iar lângă Balint revenise Zărnescu, “înşelat” de marea sa iubire, viteza.
Avea să fie o cursă cu zăpadă, ultima cu acest apelativ. În care, să o spunem de la început, să nu dăm emoţii şi speranţe, “Dodo” Urdea a repetat nu isprava, ci tristele sale figuri din anii anteriori. A abandonat în chiar prima oră! Deşi el îşi pregătea maşina. Cu toate acestea, braşovenii nu ştiau că aveau să fie martorii a ceea ce avea să devină una dintre cele mai contestate curse ce avuseseră loc vreodată.
A fost un raliu al “Zăpezii”, dominat de duelul de-a dreptul titanic dintre Balint şi colegul său de echipă, Vasile, în “jocul” cărora uneori s-a infiltrat parşiv un echipaj cvasinecunoscut, dar destinat şi el unui viitor strălucit: cel al bucureştenilor Florin Nuţă şi Radu Dumitriu. O cursă extrem de disputată între aceştia, care au monopolizat victoriile pe probele speciale. De remarcat că Florin nu pilota o maşină de grupa C, precum cei doi IAP-işti, ci o Dacia 1300 de grupa A. Adică, net inferioară. Cu tot acest handicap, a produs panică în fanii locali. O doamnă, soţie de mare pilot în epocă şi după, într-atât a fost de vexată de prestaţia de senzaţie, dar ameninţătoare pentru idolul local, a bucureşteanului, încât nu s-a putut abţine şi a scăpat în public o exprimare pe care cel de care vorbim n-a uitat-o până azi. Ar fi zis aceasta, “cine p…m…e şi Nuţă ăsta, de vine la Braşov să-l bată pe Balint?”
Temperatura ridicată la care s-a desfăşurat bătălia fratricidă pentru victorie, ce aducea adrenalina în stare de fierbere, i-au solicitat un efort suplimentar lui Zărnescu. Trebuia să reuşească controlarea ardoarei spre spectacol a lui Loţi. Pentru că îi plăcea să facă spectacol. Mai ales la Braşov. Uitase cum trebuia dozat efortul. “Stătea permanent cu piciorul în gaz. Încercam să-l temperez pe zonele de ieşit afară. Loţică, îi ziceam, dacă sărim afară, noi avem de pierdut, publicul se distrează. M-a înţeles. Îi câştigasem mai demult încrederea. Şi invers.” Au fost vorbele lui Dan Zărnescu, omul alături de care Ludovic Balint a obţinut majoritatea succeselor sale.
Iar dacă întrecerii i-au fost de ajuns şapte ore pentru a stabili învingătorul (Balint, desigur!), afişarea rezultatelor a necesitat câteva zile bune. Fiindcă Nuţă, având tupeul să termine pe locul trei la general, a stârnit suspiciuni. A fost suspectat de neconformităţi mecanice. O contestaţie introdusă de adversari l-a eliminat din clasamentul provizoriu. Şi i-a fost controlată în detaliu maşina. Dar nu doar a sa. Nu mai puţin de şase maşini au fost depistate “neconforme” la prima cercetare. Au urmat, desigur, apeluri. Şi iar măsurători, recalculare, validare. Acţiune ce a luat câteva zile. Din şase, două au rămas definitiv descalificate. El, Florin Nuţă, nu. “Era curat”, încât a fost repus în drepturi. Aşa i-a venit cuiva ideea să aprecieze că unei curse ce a ţinut şapte ore i-au trebuit şapte zile pentru stabilirea clasamentului final.
A fost ultima apariţie a titulaturii de ,,raliu al Zapezii”. Din sezonul următor, înscris în calendar în luna aprilie, raliul, chiar organizat în zona Braşovului, nu mai putea avea parte de decorul ce-i dăduse numele. Reprogramarea datei de desfăşurare o lună mai târziu se datorase intrării în vigoare a interdicţiei, de tristă amintire, de-a circula pe timpul iernii a autoturismelor. Ce se va aboli abia după ’89.

S-A SPART CUPA!
După ce Urdea a plecat, raliul Braşovului a rămas să fie disputat doar de cele două mari volane ale ţării: Balint şi Vasile. Cu avantaj net de partea primului, fiindcă pe Fănel îl trăda deseori mecanica. Iar când se întâmpla să abandoneze ambii, atunci puteau îndrăzni şi alţii să acceadă la şampania din cupa destinată învingătorului. Beneficiari au fost Mihai Costinean şi Nicolae Andrei. Din păcate, ultimul n-a putut să soarbă nicio înghiţitură din acidulata băutură. N-a avut din ce. Se spărsese cupa!! Dar nu era vina lui.
S-a întâmplat în 1988, an în care, tot la Braşov, a fost desemnat şi primul câştigător al nou înfiinţatul “trofeu Dacia Sport”, pentru echipe.
Să vedem însă cum s-au derulat evenimentele pe teatrul de operaţiuni. Balint a ieşit destul de repede din cărţi, după numai două speciale. Rămas fără adversarul său cel mai periculos, Vasile se îndrepta spre o victorie relativ facilă. Ar fi fost prima de când era asociat cu Scobai. Nu va reuşi nici de data asta. Şi acum ştim că... niciodată. Atunci au avut parte de un ghinion teribil. Ca orice ghinion! Dar produs de o situaţie stupidă. O povesteşte un trăitor al ei, Ovidiu Scobai: “eram spre finalul raliului. Pe Poiana Mărului. Deschideam drumul. Deodată, am întâlnit pe drum o turmă de oi. Ocolind-o, am lovit un bolovan mascat care a rupt pompa de ulei. Am rămas “cloşcă”. Ciobanul era gata să ne i-a la ciomege că dădusem iama în oi şi i le speriasem. El nu fusese anunţat că pe acolo trece un concurs”.
Aşa a ajuns Andrei să câştige primul şi singurul său raliu. Victorie facilitată, e drept, de “defectarea” celor două echipaje de vârf ale Colibaşiului, dar şi de avantajul reuşit în disputa strânsă cu precedentul învingător, Costinean, atunci la IATSA. Dispută controlată însă cu dezinvoltură de Sorin. Care a fost “alergat” de o adevărată “haită”. Tripleta de aur a celor de la Ştefăneşti, Costinean, Mălăuţ şi Bucur, a trebuit până la urmă să încline steagul în faţa sa. Victoria lui Andrei a fost o surpriză mai mult pentru organizatori. Aceştia, convinşi că succesul nu-i putea aparţine decât idolului local, Ludovic Balint, creaseră o cupă deosebită pentru cel ce avea să devină cu “siguranţă” învingător! Numai că Balint a fost trădat de o planetară şi n-a mai ajuns la final. Şi nici cupa la Andrei pentru că, spune acesta, oficialii i-au zis că...“s-a spart”!?
Cam acestea au fost principalele “atracţii” ale deceniului. Care se va încheia cu o altă cursă antologică, disputată în 1990.

(va urma)
Nicolae Cosmescu

EXPLICAŢII FOTO:
1- Demonstraţia lui Florin Nuţă nu a fost un simplu foc de paie. La puţin timp după aceasta, marele său talent i-a permis să ia startul la Braşov cu numărul ce şi-l doreşte oricare: 1
2- Noua pe atunci “Liberta” acuza încă “bolile copilăriei”, încât Vasile şi Scobai au pierdut titlul. Pe teren...
3- Mihai Costinean şi Eugen Roşca (în stg. foto) au fost singurii “non-IAP” care au învins la Braşov, în deceniul nouă.