Publicat in: November 23, 2007, Vizualizari: 1708
Dupa penultima etapa a campionatului, am doua certitudini. Abandonul m-a dezamagit, pe mine si pe suporterii mei, iar sansele la titlul pilotilor au scazut considerabil. Din fericire, abandonul meu nu a afectat sansele lui Ford, care a reusit sa obtina al doilea trofeu la constructori.
Ma gandesc din nou si din nou la proba speciala cu numarul 4. Majoritatea pasionatilor au vazut ce sa intimplat la televizor sau pe YouTube. Era un viraj larg de dreapta, pe marginea unui lac, precedat de o linie dreapta. Am pierdut controlul masinii in momentul franari, intr-o zona ce parea uscata, dar aluneca ca si gheata. Am reusit sa incetinesc masina si am lovit zidul cu partea mea, distrugind suspensia fata si spate stanga. Timo Rautiainen a fost OK, insa eu nu m-am simtit bine, chiar daca am coborat singur din masina, ai am fost transportat la spital pentru cateva examinari.
Irlanda a insemnat ultimul meu raliu pe asfalt. La recunoasteri asfaltul a fost murdar si ud. Am crezut ca o astfel de suprafata mi se potriveste. Cateva luni mai devreme am concurat in Raliul Galway, iar Mikko in Cork 20. Christian Loriaux ne-a trimis acolo mai putin pentru reglaje si mai mult pentru a ne acomoda cu viteza pe drumurile inguste si denivelate. Partea tehnica a fost preponderenta in testul de trei zile pe care l-am facut in Isle of Man, inainte de raliu.
Singurul care a anticipat capcana in care am cazut a fost Malcolm Wilson. Directorul echipei a facut acest raliu in urma cu doi ani, intr-o masina de deschidere, cind Matthew a participat la competitie. Cum aceste automobile parcurg traseul pe intuneric, informatiile transmise copilotilor pot fi eronate.
Acum, nu ma gandesc decat la Wales Rally GB, ultimul raliu din cariera. Vom vedea ce putem repara dupa contraperformanta din Irlanda. Cat despre ce voi face dupa aceasta competitie nu stiu inca. Desi sunt atatea lucruri pe care le-am neglijat din cauza carierei de pilot.
Marcus Gronholm pentru Martin Holmes Rallying si 3mmm
Dupa penultima etapa a campionatului, am doua certitudini. Abandonul m-a dezamagit, pe mine si pe suporterii mei, iar sansele la titlul pilotilor au scazut considerabil. Din fericire, abandonul meu nu a afectat sansele lui Ford, care a reusit sa obtina al doilea trofeu la constructori.
Ma gandesc din nou si din nou la proba speciala cu numarul 4. Majoritatea pasionatilor au vazut ce sa intimplat la televizor sau pe YouTube. Era un viraj larg de dreapta, pe marginea unui lac, precedat de o linie dreapta. Am pierdut controlul masinii in momentul franari, intr-o zona ce parea uscata, dar aluneca ca si gheata. Am reusit sa incetinesc masina si am lovit zidul cu partea mea, distrugind suspensia fata si spate stanga. Timo Rautiainen a fost OK, insa eu nu m-am simtit bine, chiar daca am coborat singur din masina, ai am fost transportat la spital pentru cateva examinari.
Irlanda a insemnat ultimul meu raliu pe asfalt. La recunoasteri asfaltul a fost murdar si ud. Am crezut ca o astfel de suprafata mi se potriveste. Cateva luni mai devreme am concurat in Raliul Galway, iar Mikko in Cork 20. Christian Loriaux ne-a trimis acolo mai putin pentru reglaje si mai mult pentru a ne acomoda cu viteza pe drumurile inguste si denivelate. Partea tehnica a fost preponderenta in testul de trei zile pe care l-am facut in Isle of Man, inainte de raliu.
Singurul care a anticipat capcana in care am cazut a fost Malcolm Wilson. Directorul echipei a facut acest raliu in urma cu doi ani, intr-o masina de deschidere, cind Matthew a participat la competitie. Cum aceste automobile parcurg traseul pe intuneric, informatiile transmise copilotilor pot fi eronate.
Acum, nu ma gandesc decat la Wales Rally GB, ultimul raliu din cariera. Vom vedea ce putem repara dupa contraperformanta din Irlanda. Cat despre ce voi face dupa aceasta competitie nu stiu inca. Desi sunt atatea lucruri pe care le-am neglijat din cauza carierei de pilot.
Marcus Gronholm pentru Martin Holmes Rallying si 3mmm
Parteneri:
