Raliul României 2006
La limita penibilului!

• Raliul României n-a avut constituită nici o clasă de cilindree!
• Şase concurenţi la start, un record trist care ilustrează “potenţialul” organizatorilor
• Automobil Clubul Român aruncă cu noroi peste imaginea automobilismului din România


Considerat ani la rând ca o etapă de referinţă pentru Campionatul Naţional şi una din competiţiile bine organizate din estul Europei, Raliul României a oferit în acest weekend un recital pentru care cuvântul penibil reprezintă o caracterizare mai mult decât îngăduitoare.

Rămasă în ograda Automobil Clubului Român, un for incapabil să organizeze un campionat de raliuri în 2005 şi 2006, Raliul României şi-a trăit la Timişoara cea mai tristă pagină din istoria sa! Întrecerea internaţională a adunat la start un număr de ŞASE echipaje româneşti, cele mai mari “vedete” fiind localnicii Alexandru Borlovan şi Florin Staici. Cei doi piloţi “celebri” ai Timişoarei, cum au fost prezentaţi în comunicatul Rompress din 22 iunie 2006, şi-au adjudecat la final primele două locuri într-un veritabil Raliu al Ruşinii!

Aliniat la start la volanul unui Peugeot 106, Grigore Andraş îşi exprima gândurile dinaintea startului în paginile cotidianului Crişana: “Traseul total este de 530 kilometri, cu probe pe urcare şi coborare, pe asfalt. Probele sunt virajate, cu sectoare de viteză mare, unde este nevoie de tehnică în pilotajul sportiv.” Din cauza căldurii “suntem nevoiţi să purtăm costume speciale, cască de protecţie şi bocanci. Acesta este cred cel mai mare neajuns.”

Interesantă opinie despre echipamentul de protecţie! Cât despre bocanci, aceştia ar trebui folosiţi pentru a ajuta la eliminarea din viaţa automobilismului românesc a tuturor celor care ne-au arătat că pot îngropa un raliu care de-a lungul anilor i-a avut la start pe campionul mondial Walter Röhrl, pe Pauli Toivonen, Tony Fall, Franz Wittmann, Mauro Pregliasco, Jean Vinatier, Sobieslav Zasada, Sandro Munari, Atilla Ferjancz şamd.

“...Banatul se prezintă într-o lumină proprie deosebită, care să onoreze importanţa competiţiei automobilistice, singura de acest fel înscrisă în Calendarul Internaţional al FIA şi Cupa Europei de Est pentru anul 2006. Raliul Romaniei, manifestare de referinţă, sperăm ca va satisface exigenţele bănăţenilor pentru sportul auto.” Citatul de mai sus este extras din comunicatul de presă al Automobil Clubului Român, emis în data de 27 iunie 2006. Cât despre referinţă sau exigenţe nu cred că mai este cazul să vorbim. Desfăşurată într-un anonimat total, “tragi-comedia” de la Timişoara a fost ţinută departe de ochii presei centrale, Automobil Clubul Român sperând până în ultima clipă într-o minune. Tot aşa se explică şi inexistenţa paginii de internet a raliului (www.autoblitz.ro) sau liniştea de pe site-ul www.acr.ro!

Minunea însă nu s-a întâmplat şi Automobil Clubul Român sau dacă vreţi, Autoritatea Sportivă Naţională, a reuşit să se acopere de “glorie” şi să demonstreze pentru a câta oară că “abyssus abyssum invocat”. Abisul cheamă abisul, o greşeală antrenează o alta! Sperăm să fie ultima şi Automobil Clubul Român să renunţe definitiv în a păstori o disciplină despre care nu ştie NIMIC!

Mostre de profesionalism

La finele zilei de sâmbătă, când raliul era terminat, Automobil Clubul Român a reuşit să publice clasamentul din ziua precedentă. Ilustrând din nou un profesionalism “desăvârşit”, forul auto naţional a publicat un document cu toate echipajele la un loc, incluzând modelele de grupa H alături de cele cu omologare internaţională dar fără să precizeze marca şi tipul automobilelor care au concurat. (vezi documentul ataşat)

Surprize la fel de mari ne-a rezervat şi Regulamentul Particular al competiţiei, cele două versiuni oferind pe pagina de palmares două nume diferite pentru învingătorul din 2003 şi 2004: Dan Gârtovan şi respectiv Dan Gârfovan. Singura problemă? Numele campionului naţional pe care ACR-ul a uitat să-l mai premieze la finalul sezonului 2005, este Dan Gîrtofan! Comentariile sunt de prisos!

Pentru ca imaginea să fie completă, la fel de interesante sunt şi articolele 4.3 şi 8.4.7. Primul din ele ne vorbeşte despre “maşinile cu tracţiune integrală cu motor diesel supraîncărcat cu un cilindru nominal de...” în timp ce al doilea face referire la autorizarea “protecţiei corporale” rezultată din traducerea termenului de jargon “underbody” - un echivalent pentru scutul de protecţie. Şi exemplele ar putea continua...

Adăugând toate acestea refuzul ACR de a elibera licenţele internaţionale unor piloţi care au avut şansa participării în etape ale Campionatului Mondial prin includerea lor în programul unor echipe oficiale, avem imaginea completă a unui for care nu face altceva decât să arunce cu noroi peste imaginea automobilismului din România!


Motorscope