Orice raliu consacrat din campionatul mondial are o proba sau o locatie devenita celebra de-a lungul anilor. La Monte Carlo este Col de Turini, in Argentina este speciala El Condor, in Portugalia saritura de pe Fafe, in Tara Galilor proba Margam Park si asa mai departe. In Suedia, speciala Vergasen (in traducere dambul lupului) si saritoarea de la Colin’s Crest are deja o traditie de invidiat.

Numita in onoarea lui Colin McRae, care s-a bucurat in Suedia de o apreciere remarcabila chiar daca nu a reusit sa castige vreodata, saritoarea este situata la aproximativ 1,5 km de soseaua ce leaga Hagfors de Torsby. Drumul aduce concurentii din nord spre sud ceea ce ofera lumina din belsug intr-o zi insorita, lucru ce incurca vizibilitatea pilotilor, dar face bucuria fotografilor. Pana la saritoare drumul este drept, dar apoi vireaza usor spre stanga cu incepere din varful de panta, ceea ce face ca traiectoria adoptata de pilot sa fie esentiala. Cu incepere din 2006 organizatorii au inceput sa masoare sariturile, atunci Mikko Hirvonen reusind performanta de 40,8 metri neegalata pana acum.

Aceasta portiune a fost utilizata in Raliul Suediei pentru prima data in 1987. Legenda spune ca McRae a sarit  intr-o editie o distanta extraordinara, dar nimeni nu a masurat si nu exista nici o dovada. Dupa disparitia lui Colin in 2007, organizatorii s-au simtit obligati sa ofere un premiu pentru pilotul care sare cea mai mare distanta, in memoria marelui pilot scotian.

In acest an la recunoasteri, Jari Matti Latvala a fost implicat intr-un incident cu un Volvo, la volanul automobilului de productie mai veche aflindu-se o localnica. Cele doua masini s-au atins usor, insa fara urmari pentru ocupanti. Pe numele ei Inneke Passchier, doamna de origine olandeza s-a aratat incantata la inceput de faptul ca echipa Ford a reactionat imediat si i-a inmanat polita de asigurare, facindu-i chiar si un mic cadou de consolare. Dupa aceea insa, a devenit iritata de faptul ca Latvala a minimalizat evenimentul si soferita a declarat in presa locala “puteam sa mor…”. Pana la urma lucrurile s-au aplanat si pilotul finlandez si-a vazut de raliu, iar Mrs. Passchier de reparatii.

Odata insa cu trecerea anilor, saritura cea mai lunga devine din ce in ce mai scurta…Sa fie de vina aerodinamica mai pronuntata a automobilelor, pregatirea si modificarile zonei sau pilotii devin mai precauti. Nimeni nu poate da un raspuns exact si nici nu prea conteaza, pentru ca publicul este prezent in numar mare intotdeauna. In jurul unui foc, in asteptarea “gladiatorilor”, se golesc sticle de rom si bere, se frig diverse feluri de carnati, iar unii dintre ei “supraincalziti” de alcool adorm pe scaunele pliante si rateaza a doua trecere. Nu lipsesc artificiile si zgomotele create de cornul scandinav, ceea ce nu fac decat sa sperie lupii ce traiesc in zona si care s-au inmultit alarmant de mult, dupa spusele localnicilor.

Recorduri: 2006 Mikko Hirvonen 40,8m; 2007 Thomas Schie 37,5m; 2008 Khalid Al Qassimi 36m; 2009 nu s-a organizat; 2010 Marius Aasen 37m; 2011 Ken Block 37m, 2012 Ott Tanak 32m

Radu Roman
foto: Tanak - Ford Fiesta WRC 2012