Anul 2026 i-a adus lui Oliver Solberg mult-doritul contract cu Toyota pentru un sezon complet într-unul din modelele GR Yaris Rally1, acest lucru datorându-se atât titlului obținut de suedez în categoria suport WRC2 cu modelul GR Yaris Rally2, precum și victoria din Estonia cu modelul de specificație superioară.

Solberg și-a început sezonul cum nu se putea mai bine, câștigând prima etapă a stagiunii - Raliul Monte-Carlo, devenind cel mai tânăr pilot care se impune în etapa din Principat de când aceasta face parte din Campionatul Mondial de Raliuri.

Oliver Solberg & Elliott Edmondson (Toyota GR Yaris Rally1)

Oliver Solberg și-a surprins nu doar fanii dar și echipa încă din prima zi de concurs, când pe a doua probă a ediției, le-a aplicat o 'corecție' de peste 30 de secunde rivalilor, preluând astfel șefia provizorie a etapei. Suedezul s-a impus pe 6 din cele 17 probe speciale, construindu-și pas cu pas avantajul pentru a-l ține la o diferență considerabilă pe Elfyn Evans, care s-a aflat în permanență pe urmele sale. Spre deosebire de perioada 2021-2022 când Oliver a avut câteva încercări cu modele precum Hyundai i20 Coupe WRC sau i20 N Rally1 Hybrid - care fie vorba între noi, nu au fost cu noroc pentru acesta - se pare că acum tânărul pilot a înțeles pe deplin ce responsabilitate și rol are ca pilot principal în echipa de uzină. Și deși a comis câteva greșeli minore, acestea pot fi tratate ca unele normale pentru postura în care s-a aflat acesta: lider în cea mai dificilă ediție a Raliului Monte-Carlo din ultimii cel puțin 10 ani, la primul raliu dintr-o campanie de alte 13 runde și cu presiunea psihologică că o victorie ar fi un moment istoric.

Elfyn Evans & Scott Martin (Toyota GR Yaris Rally1)

După aproape 340 de kilometri de probă specială, Oliver Solberg și Elliott Edmondson s-au impus în clasamentul general la o diferență de 51.7 secunde în fața colegilor lor de echipă Elfyn Evans și Scott Martin, podiumul absolut - unul integral Toyota - fiind completat de Sébastien Ogier și Vincent Landais, la o diferență de 1m10.3s de perechea cu care s-au luptat până pe ultima probă a etapei finale de anul trecut, pentru titlul mondial. Mai mult, eroul local (n.r. Ogier) a obținut al 15-lea podium în etapa sa de casă, dintr-un total de 17 prezențe.

Sébastien Ogier & Vincent Landais (Toyota GR Yaris Rally1)

De cealaltă parte, cel mai bine clasat echipaj al Hyundai a fost cel format din Adrien Fourmaux și Alexandre Coria, cei ce au obținut două victorii de probă și au fost aproape s-o obțină și pe a treia, dar echipajele de clasă inferioară s-au opus. Totuși, cei doi n-au fost singurii componenți ai echipei coreene care s-au clasat în TOP 5 la finalul etapei, locul al cincilea fiind ocupat de Thierry Neuville cu Martijn Wydaeghe. Proaspăt revenit la comenzile unei mașini din lupta la vârful competiției mondiale, Hayden Paddon și-a încheiat parcursul în afara TOP 10, pe poziția a 11-a la aproape 19 minute diferență de învingător.

Adrien Fourmaux & Alexandre Coria (Hyundai i20 N Rally1)

Din păcate pentru M-Sport, niciunul din cele trei echipaje n-a ajuns la final, astfel, perioada neîntreruptă de peste 24 de ani - începută chiar la Monte-Carlo în 2002 - în care britanicii au punctat la echipe, a luat sfârșit. Ghinionul a început pentru aceștia pe etapa de legătură spre prima probă de duminică, când modelul Puma al lui Grégoire Munster a cedat și n-a mai putut fi reparat de echipaj. Totuși, acesta nu era nominalizat să puncteze în clasamentul constructorilor, motiv pentru care atenția rămânea concentrată asupra lui Josh McErlean - de la care echipa avea pretenții mari, respectiv Jon Armstrong - care avusese o evoluție foarte bună în zilele anterioare la prima participare în raliul din Principat și mai ales, la prima interacțiune cu modelul Puma Rally1. Doar că, ghinionul a făcut ca amândoi 's-o comită' pe aceeași probă, fiind nevoiți să recurgă la abandon tehnic pe penultima probă a zilei - pe care, cu chiu cu vai, McErlean reușise să o termine, iar Armstrong era pregătit să-și reia parcursul, însă depășise timpul limită.

Jon Armstrong & Shane Byrne (Ford Puma Rally1)

Hegemonia Rossel în WRC2 continuă la Monte-Carlo

Yohan Rossel a fost prezentat cu fast la noua echipă Lancia Corse, împreună bineînțeles cu Nikolay Gryazin. Constructorul proaspăt-revenit în mondialul de raliuri era încrezător într-un debut extraordinar pentru modelul Ypsilon Rally2 HF Integrale, însă lucrurile au luat o întorsătură neașteptat de negativă, după ce francezul - care a dominat ultimele trei ediții ale Raliului Monte-Carlo în clasamentul categoriei suport - a comis o greșeală impardonabilă pentru un sportiv de calibrul său, fiind nevoit să se retragă din luptă chiar de pe prima probă a după-amiezii de joi. Toată presiunea se muta astfel asupra lui Gryazin, care știa că va avea o misiune complicată cu fratele mai mic al echipierului său - Léo Rossel, dar și cu Eric Camilli. Mai târziu avea să-și dea seama că cei doi nu erau singurii de care trebuia să se ferească. Sportivul rus preluase conducerea categoriei WRC2 încă de pe prima probă - asemenea lui Evans în vârful clasamentului absolut - însă la fel ca-n cazul galezului, și Nikolay a pierdut șefia după doar a doua probă, atunci când la 'butoane' trecea Eric Camilli, cel ce rămânea lider peste noapte. Deși dimineața zilei următoare avea să fie începutul unei dominații aproape neîntrerupte a francezilor, Gryazin reușise să se mențină în zona podiumului până pe a doua trecere a celei mai lungi probe a ediției. În niște condiții care l-au încurcat puțin chiar și pe liderul absolut al raliului, sportivul legitimat în Bulgaria - datorită multiplelor sancțiuni aplicate pe criterii politice - a pierdut controlul mașinii sale într-un viraj de stânga, ieșind în decor și avariind suspensia spate, într-un moment în care acesta lupta pentru preluarea șefiei de la Léo Rossel. De acolo, francezul a putut răsufla ușurat, căci primul adversar direct se afla la aproape un minut și jumătate diferență, iar probele de duminică îi erau cunoscute cu sau fără zăpadă, așadar știa că victoria este ca și asigurată. Practic, ultima sa victorie de probă a fost pe circuitul stradal din Monaco, căci ultima zi de concurs i-a aparținut în totalitate fratelui său, Yohan - care deși a fost privat de două ori de la o victorie de probă istorică pentru Lancia, a obținut trofeul pentru cele mai multe probe câștigate în cadrul categoriei suport. 

Yohan Rossel & Arnaud Dunand (Lancia Ypsilon Rally2 HF Integrale)

Revenind însă la podiumul final al categoriei WRC2, grupul Stellantis a obținut o victorie importantă, însă cu siguranță nu cu mașina pe care și-o doreau. Léo Rossel și Guillaume Mercoiret (Citroën) au rezistat pe prima poziție de-a lungul a 14 probe speciale, învingându-i pe italienii Roberto Daprà și Luca Guglielmetti (Škoda) la o diferență de 2m09.5s, în vreme ce, la debutul în categoria suport, Arthur Pelamourgues - secondat de Bastien Pouget - a completat podiumul etapei, reușind inclusiv o victorie de probă la comenzile modelului Hyundai i20 N Rally2. Totuși, ultima treaptă a podiumului ar fi trebuit să meargă, de drept, la Eric Camilli, însă o roată ruptă l-a făcut pe acesta să piardă timp însemnat pe etapa dintre penultima probă a zilei de duminică și regruparea ce-a precedat Power Stage-ul, francezul încasând o penalizare uriașă de 3m20s care l-a scos în afara podiumului.

Léo Rossel & Guillaume Mercoiret (Citroën C3 Rally2)

Cât despre finalul etapei Monegasce în matematica categoriei WRC3, nu credem că mai este cazul să spunem că Matteo Fontana n-a câștigat raliul. Și pe cât de simplu este motivul, pe atât de greu de crezut este explicația. La finele sezonului trecut, italianul cucerea titlul categoriei dedicate mașinilor de specificație Rally3, grație unor rezultate care îi face invidioși pe mulți piloți ce participă pe asemenea modele. N-o spunem cu răutate sau cu dedicație, este doar purul adevăr. După acea reușită, foarte mulți îl vedeau pe acesta făcând pasul, firesc, către un model Rally2 - mai multă putere, mai multă performanță, mai multe oportunități. Dar nu! Fontana a rămas fidel modelului Rally3 Evo și a decis să continue parteneriatul cu cei de la M-Sport Polonia pentru dezvoltarea mașinii, respectiv a unui pachet Performance pe care l-a testat chiar la Monte-Carlo. Etapa a fost una cu ghinion în prima parte, Matteo fiind nevoit să predea carnetul de bord de două ori, pierzând zeci de minute. Totuși, cumulat, acesta a recuperat peste 45 de minute în doar două zile - ireal, nu-i așa ? Sigur, acest lucru se întâmplă mai ales atunci când l-a start sunt prezenți gentlemen driveri sau echipaje cu puțină experiență dar buzunare pline. Nu este o remarcă negativă, este bine că se întâmplă, dar acesta este adevărul. Adevărata performanță a italianului - secondat de Alessandro Arnaboldi - a venit în prima parte a zilei decisive. Când toată lumea era pregătită să-i anunțe pe Evans și Fourmaux câștigători pe PS14, a venit Romet Jürgensson care le-a încurcat planurile. Estonul n-a apucat nici el să fie declarat câștigător, căci Yohan Rossel avea să stabilească cel mai rapid timp. Nimeni nu se gândea că se mai poate întâmpla ceva - cei din urmă neavând referințe pentru o victorie de probă absolută, iar lumea automobilistică făcea calculele ultimei victorii Lancia pentru un anunț de zile mari. Doar că, între timp, Matteo Fontana trecea linia de sosire cu 2.2 secunde mai rapid decât francez și marca o premieră istorică. Era prima victorie de probă a unei mașini de specificație Rally3, în clasamentul absolut al unei etape din mondialul de raliuri. Credeți că italianul s-a oprit acolo ? Nu! Jurnaliștii și cei din PR-ul echipelor respectiv promotorului WRC nu s-au mai grăbit cu rezumatul PS15 și bine au (sau am) făcut. Fontana își adjudeca a doua victorie de probă și devenea liderul Super Sunday, spre dezamăgirea totală a lui Fourmaux și surprinderea tuturor. Singurul regret al tuturor este că penultima probă a fost oprită și neutralizată ca urmare a celui de-al doilea accident (în două zile) al lui Pablo Sarrazin, astfel nu am putut avea o perspectivă clară asupra ce-ar mai fi putut face Fontana. Bineînțeles, nivelul pe Power Stage a fost net superior primei treceri, dar chiar și-așa, italianul a terminat cu al 9-lea timp, bifând inclusiv 2 puncte în clasamentul zilei de duminică.

Matteo Fontana & Alessandro Arnaboldi (Ford Fiesta Rally3 Evo)

Victoria etapei merge însă la Eric Royère și Alexis Grenier - foști câștigători ai Romania Historic Winter Rally în 2019, cu un Ford Escort RS 1600 MkI. Datorită constanței de care au dat dovadă, au profitat de problemele și abandonurile echipajelor pentru a-și păstra un avantaj final de 3m59.1s în fața lui Matteo Fontana și Alessandro Arnaboldi, în vreme ce Ghjuvanni Rossi cu Kylian Sarmezan au completat podiumul, la o diferență pe care nici nu mai are rost s-o menționăm. 

Eric Royère & Alexis Grenier (Ford Fiesta Rally3 Evo)

Sezonul competițional al mondialului de raliuri continuă cu Raliul Suediei care este programat să se desfășoare în perioada 12-15 februarie. Raliul nordic se va concetra tot în zona Umeå și va avea un itinerar compus din 18 probe speciale, ce vor însuma puțin peste 300 de kilometri cronometrați. La start sunt anunțate 59 de echipaje, multe inclusiv din Polonia, Italia sau Turcia, care ar putea profita de oportunitatea amânării competiției Winter Rally Covasna pentru a efectua o serie de teste premergătoare.

Foto - RedBull Content Pool