Unsprezece titluri de Campion Național Absolut în ultimele 12 sezoane. De la puștiul de 21 de ani care cucerea România în 2015, până la pilotul matur care, în 2026, a știut inclusiv când să nu riște totul pentru o victorie. Simone Tempestini a transformat performanța excepțională într-o obișnuință și a dus recordul național într-o zonă pe care, în urmă cu un deceniu, puțini și-ar fi imaginat-o posibilă. Al 11-lea titlu este descris de relatările de după Raliul Vâlcii drept un record absolut pentru motorsportul românesc.
În raliuri, dominația se măsoară de regulă în secunde. În cazul lui Simone Tempestini, de ceva vreme ea se măsoară mai bine în ani.
Sâmbătă, la Raliul Vâlcii, pilotul Napoca Rally Academy și-a adjudecat cel de-al 11-lea titlu de Campion Național Absolut, încheind pe poziția a cincea un raliu în care două pene de cauciuc l-au costat mai bine de trei minute. Nu a urmat însă atacul disperat pe care l-ar fi presupus, în alte circumstanțe, recuperarea timpului pierdut. Simone știa matematica: Top 5 însemna titlul, indiferent de rezultatele adversarilor săi. A forțat doar pe Power Stage și a făcut, în rest, exact ceea ce avea nevoie să facă.
Poate că tocmai aici se ascunde una dintre cele mai bune definiții ale lui Tempestini de astăzi. Dacă primul său titlu fusese construit cu viteza aproape insolentă a unui pilot de 21 de ani, al unsprezecelea a venit și prin experiența celui care știe că un campionat nu se câștigă obligatoriu pe fiecare probă specială.
Iar puse una lângă alta, cele 12 stagiuni scurse de la primul titlu spun mai mult decât simplul număr 11.
2026 — Titlul maturității: când nu mai trebuie să câștigi fiecare luptă pentru a câștiga războiul
Al unsprezecelea titlu al lui Simone Tempestini poate că nu a venit în urma celui mai dominant sezon al carierei sale, dar tocmai acest lucru îl face atât de reprezentativ pentru pilotul care este astăzi.
Din cele șapte etape ale sezonului 2026, Tempestini a luat startul în șase. Bilanțul: trei victorii, două locuri secunde și un loc 5. La acestea s-au adăugat 29 de puncte bonus, iar totalul de 198 de puncte i-a permis să încheie campionatul cu 8,4 puncte înaintea lui Norbert Maior, principalul său adversar, și cu 24,4 puncte în fața lui Andrei Gîrtofan, clasat al treilea.
Primele două apariții ale sezonului s-au încheiat pe poziția secundă. Au urmat apoi trei victorii consecutive, o serie care i-a oferit controlul luptei pentru titlu înaintea părții decisive a campionatului.
A absentat de la penultima rundă, Raliul Iașului, programul internațional având din nou prioritate, astfel că totul urma să se decidă la Vâlcea.
Iar finala a venit cu unul dintre acele scenarii în care experiența valorează aproape la fel de mult precum viteza.
Două pene de cauciuc l-au costat pe Simone peste trei minute și l-au scos din lupta directă pentru victoria în raliu. Cu Norbert Maior și Andrei Gîrtofan implicați în propria bătălie din frunte, tentația unei recuperări cu orice preț ar fi putut transforma un weekend dificil într-unul dezastruos.
Tempestini a ales însă campionatul.
Știa ce rezultat îi trebuie, și-a gestionat cursa, iar atunci când a existat ceva de câștigat a apăsat din nou accelerația. Cele 5 puncte bonus obținute la Vâlcea au completat un loc 5 care, privit izolat, poate părea modest pentru un pilot obișnuit să câștige.
Privit însă prin prisma unui campionat, acel loc 5 valorează enorm.
Cu 198 de puncte, Simone Tempestini a devenit pentru a unsprezecea oară Campion Național Absolut.
Poate că în 2015 câștiga prin viteza aproape insolentă a unui pilot de numai 21 de ani.
În 2026 a câștigat și prin ceva ce nu apare întotdeauna pe cronometru: experiența de a ști când trebuie să ataci și când trebuie pur și simplu să ajungi la final.
Șase starturi. Cinci clasări în Top 2 înaintea finalei. Trei victorii. 198 de puncte. Unsprezece titluri absolute.
2025 — Zece: anul în care recordul a început să capete proporții neverosimile
Dacă titlul din 2024 îl desprinsese definitiv de vechiul record, 2025 a eliminat orice dubiu că asistăm la o perioadă istorică. Alături de Carmen Poenaru, Tempestini a câștigat cinci etape — Maramureș, Cluj, Sibiu, Iași și Vâlcea. Titlul cu numărul 10 a venit tocmai la Vâlcea, după unul dintre cele mai frumoase dueluri ale sezonului: Norbert Maior preluase conducerea după PS8, însă Tempestini a întors situația înaintea ultimei speciale și și-a adjudecat în premieră raliul.
Era deja al optulea titlu consecutiv. Ceea ce cu zece ani înainte reprezenta începutul promițător al unei cariere devenise, între timp, reperul după care era măsurată întreaga generație actuală a raliului românesc.
2024 — Nouă și Europa: anul în care recordul lui Titi Aur a rămas în urmă
Există sezoane care rămân importante printr-o cifră și sezoane în care se întâmplă mai multe lucruri istorice deodată. Pentru Tempestini, 2024 aparține categoriei a doua. În aprilie, alături de Sergiu Itu și la volanul unei Škoda Fabia RS Rally2, a câștigat Rally Hungary, prima sa victorie în Campionatul European de Raliuri. FIA consemna atunci succesul obținut cu 17 secunde avans.
Câteva luni mai târziu a venit și coroana cu numărul 9 în România. A fost titlul care l-a dus pentru prima dată singur în fruntea ierarhiei all-time, peste cele opt titluri ale lui Titi Aur, și totodată un nou record pentru numărul de campionate consecutive. Paradoxal, confirmarea matematică a venit într-un weekend de Brașov în care Mitsubishi-ul Evo X folosit de Tempestini și Itu a cedat încă de pe prima probă. Sezonul fusese însă construit suficient de solid încât nici abandonul să nu mai poată schimba deznodământul.
2023 — Opt: egalarea recordului, chiar acasă
În 2023, ținta era deja limpede: cifra 8. Și poate că locul nu putea fi mai potrivit. Tempestini și Sergiu Itu au câștigat Raliul Clujului, fiind cei mai rapizi pe opt dintre cele zece probe speciale, iar succesul obținut cu Porsche 997 R-GT i-a adus lui Simone al optulea titlu absolut — egalarea recordului deținut de Titi Aur.
Sezonul arăta deja și una dintre caracteristicile care aveau să definească următorii ani: capacitatea de a trece de la Porsche-ul cu propulsie folosit pe asfalt la o mașină Rally2 pe macadam fără ca obiectivul final să se schimbe. Nu mai era vorba doar despre dominația cu o anumită mașină, pe un anumit tip de probă. Era despre adaptabilitate.
2022 — Șapte: sezonul cifrelor grele
Dacă trebuie ales unul dintre anii care arată cel mai bine cantitatea de viteză brută produsă de Tempestini în campionatul intern, 2022 este greu de ignorat. A câștigat șase raliuri și nu mai puțin de 56 dintre cele 88 de probe speciale ale sezonului. Pe macadam a avut maximum de victorii: patru din patru
Și totuși, campionatul s-a decis abia în ultima etapă, la Brașov. Tempestini și Itu au câștigat clar TESS Rally și au ajuns la titlul cu numărul 7, al cincilea consecutiv. Tot în acel sezon, alternarea Škodei Fabia Rally2 Evo cu Porsche 997 GT a deschis o nouă etapă a carierei sale interne.
2021 — Șase: anul în care victoriile deveniseră rutină
Primele patru apariții ale lui Tempestini în CNR 2021 s-au terminat toate la fel: cu victorie. Brașov, Maramureș, Argeș, Sibiu. La Sibiu, chiar și cu probleme la cutia de viteze și două pene, câștiga șapte dintre cele opt probe și termina cu peste două minute avans
Până spre finalul lunii septembrie, titlul cu numărul 6 era deja asigurat matematic. Cifrele perioadei spun aproape tot: în 2021 câștigase 26 dintre cele 38 de probe speciale pe care luase startul până atunci. La doar 27 de ani avea deja șase coroane absolute.
2020 — Cinci: campion într-un an în care nimic nu a fost normal
Sezonul pandemiei a fost scurt, fragmentat și atipic, dar rezultatul final a rămas același. Tempestini a trecut la Škoda Fabia R5, iar titlul cu numărul 5 a fost adjudecat la cursa de casă, Transilvania Rally, cu o etapă înainte de încheierea campionatului
Și nu fusese un drum complet lipsit de dramatism. La Iași, cu titlul la îndemână, ieșise în decor în timp ce conducea, iar mașina luase foc. În locul unui final prematur al luptei pentru campionat a urmat Clujul și încă o victorie. Într-un an în care calendarul și viața sportivă fuseseră date peste cap, Tempestini își păstra intactă continuitatea
2019 — Patru: unul dintre titlurile care au trebuit câștigate până la capăt
Simone însuși avea să plaseze ulterior sezonul 2019, alături de 2016, printre cele mai dificile campionate câștigate. Lipsise de la Bacău, iar rundele de la Sibiu și Iași nu merseseră conform planului. Și totuși, bilanțul final rămâne uriaș: cinci victorii în opt etape și 50 de probe speciale câștigate, la volanul Hyundai-ului i20 R5
Titlul s-a decis la Brașov, unde Valentin Porcișteanu încă mai avea șanse matematice. Problemele rivalului au simplificat ecuația, dar Tempestini n-a mers deloc la conservare: a câștigat șapte dintre cele opt speciale și pentru a cincea oară consecutiv raliul brașovean. Titlul numărul 4 era al lui.
2018 — Trei: revenirea și începutul unei noi ere
După singurul sezon fără titlu din această perioadă, răspunsul a venit imediat. 2018 a însemnat și refacerea echipajului cu Sergiu Itu, într-un program împărțit între România și Campionatul Mondial
La Iași, Tempestini și Itu au oferit imaginea perfectă a acelui sezon: cu Citroën C3 R5, au fost cei mai rapizi pe nouă dintre cele zece probe speciale și și-au asigurat matematic titlul cu o rundă înainte de final. Era coroana cu numărul 3, dar, privită retrospectiv, reprezintă ceva și mai important: începutul șirului neîntrerupt de titluri care continuă până astăzi
2017 — Singura pauză: anul în care România nu mai era singurul obiectiv
Statistic, 2017 arată ca excepția: este singurul sezon din intervalul 2015–2026 în care Simone Tempestini nu devine campion al României. Contextul schimbă însă complet povestea. Titlurile Junior WRC și WRC3 cucerite în 2016 îi aduseseră un program de șase etape în WRC2 cu Citroën DS3 R5, iar proiectul mondial devenise prioritar. A lipsit inclusiv de la o etapă internă din cauza programului WRC2, iar problemele tehnice de la Cluj și Arad l-au scos din calculele pentru titlul național, adjudecat în cele din urmă de colegul său Bogdan Marișca.
Așadar, 2017 nu este gaura din palmares pe care trebuie s-o ascundem. Din contră: este anul care explică de ce seria este 11 din 12 și nu 12 din 12 — și arată că, pentru o perioadă, centrul proiectului său sportiv se mutase din România către Mondial.
2016 — Doi acasă. Două titluri mondiale afară
Dacă 2015 a fost anul exploziei, 2016 a fost anul în care Tempestini a demonstrat că viteza lui nu era un fenomen local. În România, a rezolvat campionatul la Iași: alături de Marc Banca a câștigat toate probele cu excepția superspecialei și a încheiat cu aproape două minute înaintea principalului adversar, obținând al doilea titlu absolut consecutiv
Dar adevărata dimensiune a sezonului avea să se vadă internațional. Simone Tempestini și Giovanni Bernacchini au devenit campioni Junior WRC, apoi și-au adjudecat și titlul WRC3. Documentele FIA consemnează dubla coroană mondială, una dintre performanțele majore ale carierei sale
2015 — Unu: puștiul de 21 de ani care a schimbat ordinea lucrurilor
Înaintea tuturor recordurilor a existat primul titlu. Și nu a fost unul câștigat la limită. La 21 de ani, Tempestini a obținut șase victorii în primele șapte etape ale sezonului și a devenit cel mai tânăr campion absolut din istoria CNR. La Iași, raliul care i-a adus matematic titlul cu o etapă înainte de final, a câștigat toate probele speciale.
Cifra poate cea mai spectaculoasă este alta: 47 de probe speciale câștigate în numai șapte raliuri. Ford Fiesta R5, Dorin Pulpea în dreapta și un pilot care, până atunci, era încă privit în primul rând ca marea speranță a generației următoare. După 2015, „speranță” avea să devină un cuvânt depășit. Simone Tempestini era deja campion.
Înainte de toate acestea: de la 16 ani la poarta Mondialului
Iar povestea capătă și mai multă greutate dacă ne întoarcem pentru o clipă înainte de primul titlu. Tempestini debutase în CNR la Raliul Aradului 2010, la numai 16 ani, devenind cel mai tânăr pilot al campionatului. În 2012 devenea, la 17 ani, cel mai tânăr pilot care puncta în clasamentul general al unei etape CNR, iar în 2013 era deja campion național la juniori. În 2014 începea primul program complet în Junior WRC, terminând pe locul 6 la debutul din Portugalia.
11 titluri. Dar, mai ales, 11 versiuni diferite ale aceluiași campion
Poate că aici este, de fapt, esența recordului.
Nu sunt 11 copii ale aceluiași sezon. Au existat ani câștigați prin dominație pură, ani în care titlul s-a decis în ultima etapă, schimbări de copiloți, Ford, Citroën, Hyundai, Škoda, Porsche, asfalt și macadam, programe paralele în WRC și ERC, abandonuri, probleme tehnice și adversari aparținând mai multor generații.
În 2015 câștiga pentru că era teribil de rapid. În 2016 demonstra că poate câștiga și la nivel mondial. În 2018 revenea după singura întrerupere. În 2023 îl egala pe Titi Aur. În 2024 îl depășea. În 2025 ajungea la două cifre.
Iar în 2026 a mai adăugat ceva acestei povești: a devenit campion și știind când nu trebuie să câștige.
Două pene, peste trei minute pierdute și un loc 5 nu vor intra probabil între cele mai spectaculoase rezultate ale carierei lui Simone Tempestini. Dar tocmai acel loc 5 i-a adus cifra care rămâne: 11 titluri absolute în 12 sezoane.
De la 21 la 32 de ani, de la primul la al unsprezecelea.
Simone XI.
Parteneri:
