Finalul ediției 48 a Raliului Dakar a fost marcat de unul dintre acele momente spectaculoase și dramatice din sportul mondial în care totul se schimbă într-o clipă — asemenea victoriei lui Greg LeMond în fața lui Laurent Fignon la doar 8 secunde în Turul Franței din 1989 sau revenirii dramatice a lui Manchester United în finala Ligii Campionilor din 1999, decisă în prelungiri.
Luciano Benavides l-a învins pe Ricky Brabec la doar 2 secunde, cea mai mică diferență din istoria raliului, într-o răsturnare de situație fără precedent la Dakar, provocată de o eroare de navigație la doar 7 km de sosire - sau de un grup de cămile sălbatice cu două zile înainte (zic unii). Red Bull KTM Factory Racing a explodat de bucurie, în timp ce sportivul american de la Monster Energy Honda HRC, care a ratat al treilea titlu consecutiv, și-a acceptat înfrângerea amară cu demnitate - demonstrând că gradul de legendă a Dakarului i se potrivește. Argentinianul a câștigat primul Dakar din carieră, alăturându-se fratelui său Kevin (câștigător în 2021 și 2023) în analele competiției.
Totodată, Nasser Al-Attiyah a mai adăugat un capitol carierei sale legendare la categoria auto, câștigând Dakarul pentru a șasea oară. El se află acum la jumătatea distanței dintre Ari Vatanen (patru victorii) și Stéphane Peterhansel (opt victorii la auto). Totodată, a adus prima victorie pentru Dacia în istoria raliului, învingând modelele Ford Raptor pilotate de Nani Roma și Mattias Ekström, în timp ce Sébastien Loeb a încheiat pentru prima dată în carieră un Dakar în afara podiumului.
Kevin Benavides a marcat succesul fratelui său cu o victorie de etapă în clasa Challenger, însă câștigătorul general a fost spaniolul Pau Navarro, care s-a impus categoric, cu un avans de 23 de minute. În clasa SSV, americanul Brock Heger și Polaris-ul său și-au apărat titlul cu un avans de o oră în fața lui Kyle Chaney și Can-Am-ului său.
La camioane, Vaidotas Žala a atins și el nota potrivită, cucerind titlul la a doua participare. Lituanianul i-a învins pe experimentații Aleš Loprais (+20m18s) și Mitch van den Brink (+20m03s).
În total, 247 de vehicule (din 317 la start) au trecut linia de sosire la Yanbu, iar 204 dintre acestea au primit medalii de finisher pe podium:
• 90 motociclete (9 în RallyGP și 79 în Rally2)
• 133 automobile (61 în Ultimate, 33 în Challenger, 32 în SSV și 7 în Stock)
• 24 camioane
În clasamentul final al competiției de regularitate Dakar Classic figurează 91 de vehicule, victoria revenind lituanianului Karolis Raisys, la a doua sa participare.
A treia ediție a Dakar Future Mission 1000 a adus la start șapte vehicule cu propulsii alternative. Camionul KH7-Ecovergy al lui Jordi Juvanteny a obținut a treia victorie în această clasă, în timp ce motocicleta electrică a lui Fran Gómez Pallas (Arctic Leopard Galicia Team) a învins Segway-ul lui Benjamín Pascual la categoria pe două roți. Revanșa este deja anunțată pentru 2027, când alți concurenți promițători sunt așteptați să intre în luptă.
Emanuel Gyenes a terminat cu bine a 14-a cursă în Dakar (din 16 participări totale), reușind să încheie o ediție grea și complicată, devenită astfel după o căzătură destul de dură în a treia etapă, într-un moment în care sportivul român - singurul reprezentant al țării noastre, era lider în clasamentul Malle Moto Original by Motul. Acolo, victoria i-a revenit lui Benjamin Melot, în vreme ce sătmăreanul a încheiat pe poziția a patra, respectiv locurile 9 - la Rally2 și 25 la general.
MOTO: o întâlnire cu destinul pentru Benavides
În contextul Dakarului 2026, zilele în care Daniel Sanders părea de neînvins, cu Tosha Schareina drept singur posibil rival, par acum foarte îndepărtate. Echilibrul de forțe s-a schimbat în momentul în care spaniolul a primit o penalizare de 10 minute pentru ignorarea steagurilor la ieșirea din bivuacul-refugiu (etapa 5), însă Monster Energy Honda HRC a găsit rapid un lider extrem de solid în persoana lui Ricky Brabec, care părea mai mult decât capabil să ducă lupta cu australianul.
Duelul se contura ca unul clasic, până când campionul mondial s-a accidentat la umăr pe drumul spre Bisha, spulberându-și speranțele la un al doilea titlu consecutiv, fără a fi însă forțat să abandoneze. Tabăra Red Bull KTM Factory Racing nu a cedat, iar un nou as și-a făcut apariția. Luciano Benavides, constant și calculat, a preluat pentru prima dată conducerea clasamentului general câștigând a treia sa probă specială a anului în etapa a 8-a (victorie obținută din postura de deschizător de drum), însă „Chucky” era încă foarte aproape, la doar 10 secunde în urmă.
După accidentul lui Sanders, întreaga responsabilitate a echipei KTM a căzut pe umerii argentinianului (umeri, ați prins-o ?), care s-a trezit față în față cu Brabec, dublu câștigător al Dakarului (2020 și 2024), aflat într-o formă excelentă. Pe lângă ritmul său precis, americanul a încercat un pariu — poate chiar o lovitură de geniu — încetinind deliberat la finalul etapei a 11-a. Astfel, Benavides a ajuns lider la general cu doar 23 de secunde, dar în cea mai proastă poziție posibilă pentru etapa a 12-a: o capcană matematică și o lovitură psihologică pentru un lider pe muchie de cuțit, care în acea seară părea departe de forma sa obișnuită.
Scenariul scris de american părea să se desfășoare perfect. Brabec a luat startul în ultima etapă (de obicei considerată o simplă formalitate) cu un avantaj de 3m20s. Miza părea aproape închisă… până la kilometrul 98,4! Deschizând traseul, riderul Honda mai avea doar 7 km de parcurs în ritm „de paradă”, însă o eroare de navigație l-a dus puțin prea mult spre stânga, forțându-l să facă un ocol de aproximativ 3 km pentru a reveni pe traseu. Între timp, Luciano Benavides a trecut linia de sosire, iar Ricky Brabec a fost cronometrat cu 2 secunde mai târziu — cea mai mică diferență din istoria Dakarului. Nebunie totală! A fost un final chiar mai strâns decât cel reușit de fratele său, Kevin, dublu câștigător, care în 2023 a întors soarta cursei în ultima zi, câștigând cu 43 de secunde în fața lui Toby Price.
A 21-a victorie Dakar pentru KTM a anunțat ridicarea unui adevărat „val portocaliu” la Marea Roșie, în condițiile în care și clasa Rally2 a oferit o răsturnare spectaculoasă în detrimentul Honda. Preston Campbell, fiul fostului pilot Johnny Campbell (care este și mentorul lui Brabec), a fost lider până la finalul etapei a 11-a, însă revenirea lentă, dar constantă, a slovenului Toni Mulec a dat în cele din urmă roade. Pilotul echipei satelit BAS World KTM, aflat la al patrulea său Dakar, nu a mai privit înapoi și a încheiat cu un avans de 4m37s în fața rivalului său învins. Americanul de 26 de ani, clasat al zecelea la general, a obținut ca premiu de consolare titlul de cel mai bun debutant.
Nu în ultimul rând, Benjamin Melot, clasat al 18-lea la general, a reușit în sfârșit să câștige titlul la clasa Original by Motul, destinată piloților fără asistență, titlu care îi scăpase la limită anul trecut. De această dată, francezul l-a învins pe spaniolul Josep Pedró cu un avans de 14m32s, acesta din urmă rămânând singurul adversar după accidentarea suferită de Gyenes. Concret, deși nu-i anulăm meritele francezului, până la nefericitul moment al sportivului din Satu Mare, clasa era dominată în totalitate de Mani, chiar și proba specială din etapa 3, până la kilometrul 316 unde s-a produs căzătura.
AUTO: Al-Attiyah, arta perfecțiunii
„Cursa nu a fost niciodată atât de deschisă în istoria Dakarului”, au declarat la unison piloții de top, confruntați cu un pluton fără precedent de campioni și mașini în cea de-a 48-a ediție. Unanimitatea acestui verdict conferă și mai multă greutate titlului din 2026, care adaugă al șaselea trofeu beduin în vitrina lui Nasser Al-Attiyah. Această victorie este cu atât mai valoroasă cu cât a fost obținută printr-o adevărată lecție de control, de la start până la sosire. A fost un model de stăpânire de sine, o strategie aproape fără cusur și un plan de luptă demn de Alexandru cel Mare, construit în jurul a două zile decisive, în care obținerea poziției ideale la start a fost esențială.
Etapa a 6-a, un „ocean” de dune de 300 km, a fost momentul în care "arhitectul și-a pus prima piatră de temelie". Al-Attiyah a început drumul de întoarcere spre Yanbu în fruntea unui pluton de elită mai strâns ca niciodată (TOP 5-ul era comprimat în doar 12 minute la ziua de pauză). Desigur, a trebuit să reziste și în a doua etapă maraton, însă în ziua care a urmat acestui test delicat a pus piatra de capăt a monumentului său. Al doilea pe probă, în spatele lui Mathieu Serradori, Al-Attiyah a făcut atunci diferența decisivă. Pentru ca totul să fie complet, maestrul dunelor și deșertului a forțat spre Yanbu pentru a câștiga penultima etapă, în numele gloriei și al istoriei. A 50-a sa victorie de probă specială, egalând un record, îl așează alături de giganții Ari Vatanen și Stéphane Peterhansel. Ce să mai, Michelangelo ar fi fost mândru de un așa artist al rally-raid-ului!
Luptele pentru pozițiile de pe podium din spatele Dacia Sandrider cu numărul de concurs 299 s-au transformat, în ultimele zile, într-un adevărat 'câmp de tragere'. Henk Lategan, care obținuse locul secund în 2025 în spatele lui Al Rajhi, a fost ultima speranță pentru a vedea un Toyota în frunte, însă o problemă mecanică l-a scos din joc în etapa a 10-a. Un rulment al butucului roții spate a cedat exact în cel mai prost moment, chiar când încerca să recupereze cele 12 minute față de Al-Attiyah.
Prezenți constant pe tot parcursul Dakarului, cu șase probe speciale câștigate în paisprezece zile de cursă, Ford a avut întotdeauna cel puțin o mașină în TOP 3. În ajunul sosirii finale, deja la Yanbu, Nani Roma a depus un efort impresionant pentru a-și salva locul secund, după ce și-a avariat partea frontală a mașinii și a primit ajutor din partea mai multor echipaje pentru a ajunge la timp în bivuac - aproape toate care au concurat cu un model Raptor. Lupta pentru a treia treaptă a podiumului s-a decis pe muchie de cuțit, Mattias Ekström fiind hotărât să-și apere poziția pe ultimii 105 km în fața lui Sébastien Loeb, pe care îl devansa cu doar 29 de secunde. Suedezul nu doar că și-a păstrat locul pe podium, obținut și în 2025, dar și-a încheiat Dakarul exact așa cum l-a început, în prologul de la Yanbu: cu o victorie. Francezul, în schimb, a încheiat Dakarul în afara podiumului pentru prima dată în carieră, la doar 37 de secunde de TOP 3.
Puțin mai în spate, dar cu diferențe care nu au fost niciodată atât de mici la sosire, Toyota s-a mulțumit cu ultimele trei poziții din TOP 10: Toby Price pe 8 - la 52 de minute, Seth Quintero pe 9 - la 1 oră și 15 minute, și Saood Variawa pe 10 - la 1 oră și 23 de minute. Între timp, Mathieu Serradori a obținut din nou locul 6, ca și anul trecut, de această dată inclusiv cu o victorie de etapă.
Dintre foștii săi colegi din clasa mașinilor cu tracțiune pe o singură punte, duelul modelelor de tip buggy MD Rallye Optimus a fost câștigat de Simon Vitse (locul 14 la general), în fața lui Christian Lavieille (locul 20 la general). În acest an, categoria Stock a marcat intrarea constructorului Defender, al cărui debut în competiție s-a încheiat cu o victorie. Lituanianul Rokas Baciuška a fost cel mai rapid, ajungând la Yanbu cu aproape patru ore înaintea coechipierei sale Sara Price, în timp ce Toyota Land Cruiser a reușit să țină pasul, Ronald Basso încheind pe locul 3 în clasamentul final. Stéphane Peterhansel a încheiat cel de-al 36-lea Dakar al carierei pe poziția a patra în această categorie, după o ediție mai dificilă decât de obicei.
DAKAR CLASSIC: uneori, cea mai bună ofensivă este apărarea solidă!
Karolis Raišys, cel care la ediția din 2025 și-a urcat Land Rover-ul Series III „complet lipsit de istorie” pe podium, la prima sa participare fără echipă de asistență, a fost stăpânul incontestabil al celei de-a șasea ediții a Dakar Classic. Lituanianul s-a aflat pe podiumul general încă de la startul raliului din Yanbu, inclusiv timp de zece zile pe prima treaptă. Greșelile neforțate ale rivalilor nu au făcut decât să-i pună și mai mult în valoare performanța.
Maxence Gublin, și el la volanul unui Defender, a întâmpinat probleme mecanice la începutul raliului; Lorenzo Traglio nu a putut lua startul într-una dintre dimineți cu Nissanul său Tecnosport; iar Porsche-ul fostului câștigător Juan Morera a pierdut o curea, scoțându-l pe spaniol dintr-o etapă. Toate aceste evenimente au deschis drumul ascensiunii uneia dintre figurile emblematice ale Dakar Classic.
Pilotul ceh Ondřej Klymčiw a ocupat locul secund la sosirea în Yanbu, cel mai bun rezultat al său în cinci participări, în timp ce italianul Josef Unterholzner a completat podiumul.
Două Mitsubishi Pajero au încercat să țină piept mașinii britanice, Defender demonstrând că este mai bun și astfel devine al doilea vehicul non-japonez care câștigă Dakar Classic, după Buggy Sunhill din ediția inaugurală, punând capăt unei dominații Toyota de patru ani, în vreme ce Raišys este al cincilea câștigător diferit din istoria competiției, ceea ce face ca prima sa participare comună cu francezul Christophe Marquès — profesionist desăvârșit și navigator de excepție — să se contureze într-un succes răsunător, evocând victoria inaugurală a Range Rover-ului lui Genestier la Dakarul din 1979.
CHALLENGER: forța constanței îi aduce victoria lui Navarro
Nisipurile Arabiei Saudite și-au dat verdictul. Pau Navarro a câștigat Dakar 2026 la categoria Challenger, după o adevărată lecție de constanță pe parcursul celor două săptămâni de competiție. Spaniolul a trecut linia de sosire la Yanbu cu un avans de 23m22s față de Yasir Seaidan, care spera să aducă o nouă victorie acasă pentru Arabia Saudită, după succesul de anul trecut al lui Al Rajhi la clasa Ultimate. Deși Navarro nu a câștigat nicio probă specială, el a demonstrat că Dakarul rămâne testul suprem al anduranței, unde trofeul revine celui care știe să evite cel mai bine capcanele deșertului. În ciuda unui start întârziat în etapa a 11-a, care l-a costat 12 minute și a provocat un moment de neliniște în clasamentele intermediare, Navarro a devenit al doilea spaniol care se impune în această categorie, repetând performanța Cristinei Gutiérrez, câștigătoare în 2024. Asemănările nu se opresc însă aici, deoarece ambii conaționali au cunoscut succesul la volanul aceluiași Taurus T3 Max pregătit de BBR, un vehicul evident conceput pentru performanță în dunele saudite. Câștigătorul din sezonul precedent și campion mondial én-titre, Nicolás Cavigliasso, a ocupat ultima treaptă a podiumului, învingându-l pe Lucas del Río la doar 1m17s. Îndrumat și secondat de soția sa, Valentina Pertegarini, argentinianul a fost nevoit să revină spectaculos în luptă, câștigând două etape pentru a compensa un început dificil de raliu. Pe parcursul celor două săptămâni, Paul Spierings și Kevin Benavides au animat competiția cu câte trei victorii de etapă fiecare. Totodată, saudita Dania Akeel a fost la rândul ei un adevărat model de constanță, urcând de șapte ori pe podiumul de etapă, fără a ajunge însă vreodată pe prima poziție. Victoria i-a scăpat de fiecare dată, uneori la doar câteva secunde, dar prestația sa reprezintă un semnal clar pentru viitor.
SSV: Heger face dubla, iar Polaris câștigă pentru al treilea an consecutiv
Brock Heger nu le-a lăsat rivalilor decât firimituri. Americanul și-a apărat titlul la SSV, obținând șase victorii de etapă și încheind raliul cu un avans de peste o oră în clasamentul general. Pilotul Loeb Fraymedia Motorsport — RZR Factory Racing a dominat competiția de la un capăt la altul. Mai în spate, compatriotul său Kyle Chaney a ocupat locul secund la debutul său în Dakar, tânărul completând un 1–2 american, ceea ce contribuie la hegemonia SUA din ultimii ani. Polaris a sărbătorit al treilea succes consecutiv în această categorie, rezistând în fața numeroaselor Can-Am-uri, care nu au reușit să atace prima poziție, în ciuda performanțelor solide ale lui Jeremías González Ferioli (două victorii de etapă), precum și ale lui Chaney, „Chaleco López” și João Monteiro. Francezul Xavier de Soultrait, fost motociclist, a strălucit pe locul al treilea. Trecut la patru roți în urmă cu câteva sezoane, acesta a fost răsplătit cu un podium după două săptămâni marcate de ghinion, inclusiv rularea cu tracțiune pe două roți în a doua etapă maraton-refugiu. În ciuda palmaresului său impresionant în rallycross, Johan Kristoffersson a descoperit că deșertul nu se lasă îmblânzit în câteva zile și maxim 10 viraje. Suedezul a ratat victoria finală în ultima etapă din Yanbu la doar câteva secunde, dar și-a demonstrat potențialul pentru viitor. De cealaltă parte, coechipierul său de la Polaris, Gonçalo Guerreiro, a câștigat etapa a doua și a preluat conducerea clasamentului general, ajungând în ziua de odihnă pe locul 5, însă o fractură la braț suferită într-un accident în etapa a 8-a i-a pus capăt parcursului. În sezonul viitor, misiunea lui Heger se anunță una mult mai dificilă, căci cu asemenea referințe din partea rivalilor, va avea parte de o concurență și mai dură.
CAMIOANE: Žala îl detronează pe Macík
Pentru prima dată, un pilot lituanian câștigă cursa camioanelor din Dakar. Aleš Loprais nu a reușit să-l învingă pe Vaidotas Žala, care a trecut linia de sosire cu un avans de 20 de minute, ieșind învingător dintr-un duel extrem de tensionat, decis pe muchie de cuțit. Pilotul Team De Rooy l-a detronat pe Martin Macík, câștigătorul ultimelor două ediții, iar momentul decisiv a venit în a doua săptămână, când dunele albe ale Arabiei Saudite au 'înghițit' speranțele rivalilor, începând cu Mitchel van den Brink. Žala a revenit după zile dificile — precum etapa a 3-a, când a pierdut peste o jumătate de oră — croiindu-și drumul spre victorie cu o constanță metronomică. A rezistat calm și valului de atacuri lansate de Loprais, care și-a consumat toate resursele, obținând chiar cinci victorii de etapă, însă cronometrul n-a fost de partea sa. Mitchel van den Brink a completat podiumul cu gustul amar al unui „ce-ar fi putut fi”, căci olandezul conducea cursa când arborele de transmisie s-a rupt în etapa a 10-a, costându-l peste 40 de minute dintr-o singură lovitură. Între timp, Macík a avut un Dakar de coșmar: o problemă mecanică l-a scos pe el și camionul său „Josef” din lupta pentru podium în etapa a 9-a, și chiar și-așa a încheiat pe locul 4, însă la peste patru ore în urmă - un gust tare amar pentru dublul câștigător care este hotărât să revină mai puternic anul viitor. Și pentru că ne plac sinceritățile, acest Dakar, asemenea ultimelor trei anterioare, este unul nedrept pentru cursul evenimentelor în categoria Truck (fosta T5), și asta pentru că FIA a luat hotărâri politice când nu avea niciun sens. Concret, cineva cu prea mult timp liber și o funcție bună la forul suprem automobilistic a încercat să-i facă pe rușii de Kamaz să semneze - vă dați seama ce 'odihnită' îi era mintea - un document ce condamnă situația din Ucraina, izbucnită în februarie 2022. Pe noi, dpdv sportiv, prea puțin ne interesează ce s-a întâmplat sau se derulează în țara vecină - este problema și misiunea celor în măsură să rezolve, noi însă putem emite opinii. Ceea ce ne interesează este de ce apar asemenea diferențe pe criterii politice într-un sport, unde rușii sunt interziși să concureze dacă nu recunosc anumite mișcări și nu semnează documente, dar israelienii - care se cunoaște că au produs suficiente erori în regiune, sunt bine-veniți, nici măcar condiționați. Și da, continuarea Dakar fără participarea Kamaz la categoria Truck, este doar o anomalie și un motiv în plus pentru care putem spune: victoria este posibilă oricui.
Foto - A.S.O.
Autorally.ro este singurul site românesc acreditat de Amaury Sport Organisation
Parteneri:
