Constructorul japonez are toate motivele să se gândească la un nou titlu mondial atât la echipe dar mai ales la piloți, grație unei dominații categorice de 6 etape din tot atâtea consumate

Sébastien Ogier n-a renunțat nici în acest an la participările în mondialul de raliuri [și bine a făcut], alegând să continue sub aceeași formă ca și-n ultimele sezoane: program parțial. Doar că, puțini și-ar fi imaginat ca după doar 6 etape și 4 prezențe la start ale francezului, acesta să aibă trei succese și să ocupe poziția secundă a ierarhiei la zi

Secondat de același Vincent Landais alături de care formează o pereche încă din 2023, optuplul campion mondial de raliuri [n.r. Ogier] n-a putut sta deoparte după succesul din peninsula iberică, propunându-și să repete performanța și-n insula italiană. Raliul Sardiniei a adus la start un total de 67 de echipaje, dintre acestea 12 la clasa 'regină' Rally1, 42 la clasa suport Rally2, alte 9 la clasa de tranziție Rally3, respectiv 3 la clasa Rally4 și o pereche la Rally5. Etapa italiană a presupus puțin peste 320 de kilometri cronometrați împărțiți de-a lungul a 16 probe speciale, de vineri și până duminică după-amiaza. 

Adevărata bătălie se preconiza să se dea între Elfyn Evans - care avea să-și apere fotoliul de lider, Kalle Rovanperä - care era imediat în 'coastele' colegului de echipă, Thierry Neuville - care trebuia să-și mai 'spele' din rușinea de campionul inexistent, respectiv Ott Tänak - estonul mizând pe faptul că tânărul rival finlandez [n.r. Kalle] nu mai este în forma de până în 2023 iar galezul [n.r. Elfyn] este 'pradă' ușoară. Desigur, nimeni nu-l elimina din luptă nici pe Ogier, însă dat fiind faptul că acesta participă sub forma unui program parțial, puțini se gândeau că francezul își va juca șansa.

Debutul etapei a fost unul bun pentru Ogier și Landais, cei doi echipieri adjudecându-și prima probă a raliului, însă bucuria acestora a fost de scurtă durată, pierzându-și temporar poziția până pe ultima probă a zilei, atunci când au revenit în fruntea clasamentului general. Tänak și colegul său, Fourmaux, s-au contrat o bună parte a zilei de vineri, cel dintâi trecându-și în cont o victorie de probă mai mult decât sportivul din hexagon, în vreme ce penultima specială a primei zile i-a revenit lui Rovanperä. Primii lideri ai raliului aveau să redevină lideri la capătul probei ce trăgea cortina peste prima zi a evenimentului italian, Ogier și Landais preluând șefia de la nimeni-alții decât conaționalii lor - Fourmaux și Coria, cei ce au câștigat și ulterior pierdut poziția de lideri de două ori, asemenea lui Neuville și Wydaeghe cu care au făcut schimb de locuri. De cealaltă parte, prima zi a etapei din Sardinia a fost dezastruoasă pentru echipajele M-Sport Ford, trei dintre acestea fiind forțate la abandon după doar două probe [și nici acelea încheiate cu bine]. Letonul Mārtiņš Sesks s-a rostogolit după doar 3.9 kilometri ai probei Telti, modelul Ford Puma Rally1 fiind distrus în totalitate, în timp ce irlandezul Josh McErlean și Grégoire Munster au avariat, fiecare, suspensia mașinilor lor pentru a fi nevoiți să se retragă din prima zi. 

Ziua secundă avea să fie una spectaculoasă și intensă, cu Sébastien Ogier și Ott Tänak împărțindu-și în mod egal victoriile de probă de-a lungul celor șase consumate. Deși estonul reușise să recupereze câteva poziții și să se apropie vertiginos de rivalul francez, Ogier își menținea poziția de lider la 11.1s înaintea zilei decisive. Ultima zi a Raliului Sardiniei i-a aparținut în mare parte lui Kalle Rovanperä, care s-a impus pe două din cele patru probe desfășurate pentru a-și menține poziția pe ultima treaptă a podiumului absolut, în timp ce diferența dintre primii doi clasați s-a redus, însă nu suficient ca Ogier să piardă [din nou] victoria italiană în fața lui Tänak, precum se întâmplase și la ediția anterioară.

Astfel, Sébastien Ogier și Vincent Landais obțin al doilea succes consecutiv din acest sezon și al treilea din 2025, urcând pe poziția secundă a clasamentului la zi, la 19 puncte în spatele încă liderului Evans și la un punct peste tânărul Rovanperä. Efortul lui Ott Tänak și Martin Järveoja n-a mai fost suficient pentru a-i 'fura' victoria lui Ogier [precum în 2024, când o pană pe finalul power stage-ului a făcut diferența], motiv pentru care estonii au fost nevoiți să se mulțumească cu poziția secundă, podiumul fiind completat de Kalle Rovanperä și Jonne Halltunen, cei doi dând semne că încep să-și regăsească ritmul care i-a consacrat în cele două sezoane pe care și le-au adjudecat.

O victorie cât un titlu, așa am putea defini succesul pe care Roberto Daprà - fostul rival al lui Norbert Maior în europeanul de raliuri pentru juniori - l-a obținut în clasamentul WRC2 al etapei sale de 'casă'. Deși a fost mai pe nicăieri cam toată etapa, ritmul constant și echilibrat l-au ajutat pe tânărul italian să acceadă încet dar sigur de pe poziția a 16-a până în poziția de a-și trece în cont victoria Raliului Sardiniei în cadrul categoriei suport WRC2, demonstrând din nou că nu este nevoie să câștigi probe pentru a câștiga raliul - lucru rar de altfel. Totuși, adevăratele merite merg către Roope Korhonen - care fără incidentul din prima parte a zilei de vineri - ar fi putut câștiga fără probleme etapa din insulă, precum și spre conaționalul său Emil Lindholm - care a dominat raliul de la finalul PS3 și până la mijlocul celei de-a doua probe a zilei de duminică, când dintr-o greșeală a ieșit în decor și a fost nevoit să recurgă la abandon. De altfel, ritmul lui Lindholm poate fi trecut la 'așa da', însă modul în care finlandezul a gestionat situația și implicit faptul că avea un avantaj de aproape un minut în fața lui Lauri Joona care cu siguranță nu i-ar fi pus probleme, îl califică pe fostul pilot de uzină al Hyundai drept dezamăgirea etapei. Iar dacă vi se pare că suntem mult prea drastici cu Lindholm, nu vă grăbiți să concluzionați prea rapid, căci pe aceeași listă de dezamăgiri, împreună cu cel din urmă amintit, se înscrie și Diego Domínguez Jr - care se bucură doar de un buget consistent [și cam atât].

În final, podiumul de la WRC2 [și WRC2 Challenger] a fost unul incredibil, cu Roberto Daprà și Luca Guglielmetti obținând victoria la o diferență de doar 5.8s în fața lui Kajetan Kajetanowicz secondat de Maciej Szczepaniak, podiumul fiind completat de cehii Martin Prokop și Michal Ernst la alte 5.1s, formând astfel una dintre cele mai strânse finaluri de etapă. Totuși, pentru a-i da cezarului ce-i al cezarului, adevăratul 'învingător' al mașinilor de specificație Rally2 este Oliver Solberg, care - asemenea lui Nikolay Gryazin - nu a punctat în WRC2, însă a încheiat etapa italiană cu un avantaj de peste 2 minute în fața sportivului rus, și la aproape 4 minute în fața lui Daprà.

Următoarea etapă a Campionatului Mondial de Raliuri se va desfășura la sfârșitul acestei luni, Raliul Acropolelor din Grecia urmând să aibă loc în perioada 26-29 iunie. 

Foto - Rally Cow • Partener Autorally.ro în WRC & ERC