Pana la urma soarele a aparut, iar amintirea celor doua zile reci de ploaie si vant s-a sters incet. Numai ca socotelile erau deja incheiate si Sebastien Loeb se indrepta spre a 48-a victorie din cariera si a 54-a pentru Citroen. Era ultima etapa a Raliului Irlandei 2009, o competitie ciudata in care, inainte de start, toata lumea a crezut ca va fi zapada, iar la final s-au montat pneuri de zapada pe asfalt ud pentru siguranta. In acelasi timp, sperantele renascute a lui Ford de a bate Citroen pe asfalt s-au spulberat si totul a mers rau. Jari Matti Latvala si-a avariat suspensia foarte repede, iar Mikko Hirvonen a avut de luptat cu pilotul secund Dani Sordo, fiind departe de ritmul lui Loeb, mai ales dupa problemele de servo.

Dupa o pauza de cateva saptamani, presarata cu evenimente dramatice, lumea WRC-ului pare sa nu se fi schimbat. Retragerea lui Subaru si Suzuki a lasat in lupta Citroen contra Ford, iar francezii au dominat debutul campionatului. In acelasi timp, “Insula Smaraldului” a rezervat din nou, ca si acum 15 luni, surprize meteorologice, ploaia cazuta din abundenta crescind numarul abandonurilor. Astfel, fiecare echipaj a avut de povestit, dupa sosire, intamplari cu aquaplaning la mare viteza sau franari in extremis. Mai ales ca media de 110,53 km/h a fost cea mai ridicata pentru un raliu de asfalt. Singurul lucru care se derula dupa un scenariu devenit familiar era evolutia lui Sebastien Loeb. Francezul avea sa treaca in frunte la finalul primei zile, dupa “focul de paie” numit Urmo Aava, decizia organizatorilor de a anula cele doua probe din finalul zilei, derulate in Irlanda de Nord, fiind in avantajul campionului mondial.

Lupta pentru pozitiile din spatele podiumului s-a dat pana in ultima zi. La inceputul etapei, Atkinson a trecut pe locul patru, in fata lui Henning Solberg, dar o iesire de pe traseu aveau sa-l readuca pe pozitia intiiala. Locul 4 obtinut de Henning avea sa fie cea mai buna clasare a sa pe asfalt. La fel, locul sase obtinut de Sebastien Ogier este cea buna pozitie obtinuta in WRC, iar Al Qassimi a devenit, cu locul 8 obtinut, primul pilot arab care marcheaza puncte intr-un raliu de asfalt. Cel mai bine plasat pilot local a fost Eamonn Boland, pozitia 9, iar toti cei 8 piloti nominalizati de echipe au marcat puncte.

Irlanda a fost si prima etapa pentru JWRC, cu toate ca doar sapte concurenti s-au prezentat la start. Citroen nu s-a mai implicat in campionat, in timp ce Suzuki a adus doi dintre cei trei piloti oficiali. Noul lor recrut Aaron Burkart a condus aproape tot timpul ostilitatile, fiind incetinit de o iesire in décor. Burkart a terminat in fata pilotului Citroen privat Martin Prokop. Reprezentantul federatiei olandeze KNAF, Hans Weijs Jr, a pilotat un Citroen ce a apartinut anul trecut lui Burkart. El a condus competitia in prima zi, dar in a doua a avut un accident sever. Transportat la spital, olandezul avea sa fie externat dupa 24 ore. Starul competitiei avea sa fie conationalul sau Kevin Abbring, care a implinit 20 ani inainte de start si a pilotat un Renault Clio R3. El a fost cel mai rapid in prima zi, pana cand masina s-a oprit fara nici un motiv aparent. Simone Bertolotti – Suzuki a terminat pe locul trei, in fata lui Yoann Bonato, care a pierdut timp in prima zi. In grupa N, cel mai rapid a fost Niall McShea – Proton Satria Neo Super 2000. El s-a plasat in fata pilotilor locali in prima proba, dar in a treia a avut probleme de ECU si s-a oprit. In ziua secunda a iesit de pe drum si a abandonat. Categoria a fost castigata de fostul pilot JWRC Shaun Gallagher – Mitsubishi Lancer Evo IX.

3mmm