Csaba Spitzmuller este o prezenta marcanta in CNR Dunlop, fostul campion al Ungariei afisand determinare pe probele speciale si o disciplina remarcabila. Aceeasi atitudine am regasit-o si la omul Spitzmuller, care traieste pentru curse si are un singur tel in minte: victoria. Va las sa descoperiti mai multe in interviul pe care maghiarul ni l-a acordat dupa Raliul Moldovei.

Autorally: Unde ai prins gustul pentru raliuri, cum a inceput pentru tine aceasta aventura?
Csaba Spitzmuller: De mult, de foarte mult, sunt “infectat” de acest sport. Din fericire, am avut ocazia de-a lungul carieriei mele sa practic o serie intreaga de ramuri ale sportului auto. Am avut rezultate foarte bune in cursele de pista (Ferrari Challenge), in campionatul de rallycross al Ungariei, dar cel mai bine ma simt la raliuri. De fiecare data cand iau startul intr-o competitie o fac gandindu-ma doar la locul intai. Imi place sa concurez alaturi de adversari puternici, pentru ca invingandu-i satisfactia este mult mai mare. In acest an in Romania ma simt in largul meu. Ma lupt etapa de etapa cu masini si adversari extrem de valorosi.

A:Care este cea mai mare satisfactie pe care ti-a adus-o acest sport?
CS: Fara indoiala, momentul cand am castigat titlul de campion national absolut de raliuri al Ungariei nu il pot uita. Se intampla la finele sezonului 2008, la volanul unui Mitsubishi Lancer WRC, am terminat pe locul intai, invingand piloti valorosi. Aceasta victorie este maximum ce am realizat in motorsportul din Ungaria si sunt mandru sa fac parte din elita pilotilor tarii mele.

A: Am observat ca toate masinile tale sunt rosii, are aceasta culoare vreo semnificatie aparte?
CS: Culoarea si marca sunt tabu pentru mine. Mitsubishi si culoarea rosie s-au intalnit in sufletul meu de pilot si nu ma pot desparti de ele. Asta cu toate ca actualul meu navigator ma preseaza zilnic sa schimbam ceva.

A: Sa vorbim un pic despre campionatul Ungariei. In acest an vad ca nu ti-ai propus sa iei startul in nicio etapa, nu ca ar fi multe in calendar. Ce se mai intampla acolo?
CS: Imi este foarte greu sa raspund la aceasta intrebare. In Ungaria, tara in care, cum iti spuneam mai sus, am atins apogeul carierei mele de pilot, s-a pornit un fenomen invers celui din Romania. Sa–ti dau doar un exemplu: acum 5-6 ani in divizia intai [campionatul maghiar are doua divizii] luau startul 100-120 de masini, acum la ultima etapa (Pecs Rally) abia s-au inscris 50. Scade in mod vertiginos interesul pentru acest sport si asta cu toate ca in anii la care ma refeream mai sus campionatul maghiar era considerat unul dintre cele mai bune din Europa de Est. Din pacate, federatia de specialitate nu incearca nimic semnificativ pentru revigorarea lucrurilor.

A: Avand experienta etapei IRC de la Mecsek din 2011, ce efecte crezi ca va avea etapa sibiana de IRC pentru Romania si pentru sportivii din Romania?
CS: Din punct de vedere turistic – sa ma refer la Romania si la Sibiu, o etapa de IRC este o sansa fantastica de promovare a zonelelor de vizitat. Si, Slava Domnului, aveti ce arata! Din punct de vedere sportiv este foarte bine ca tot mai multi piloti din afara vad si evolueaza pe niste probe speciale extrem de spectaculoase si despre care nu au de unde sa stie. Chiar am schimbat cateva vorbe cu Francois Delecour pe aceasta tema si mi-a confirmat si el ca daca nu alegea sa alerge in Romania nu stia ca sunt si aici probe speciale care oricand pot concura cu probele din WRC. In concluzie, dupa mine este extrem de important ca Romania si Sibiu sa intre in circuitul de raliuri international. Trebuie avut insa grija sa nu se ajunga ca si la Mecsek, unde desi a existat oportunitatea, din motive – se pare financiare, totul s-a naruit.


A: Cum te descurci pe specialele din Romania, avand handicapul de a nu le cunoaste?
CS: Am, este adevarat, un handicap fata de adversarii mei romani, pentru ca pe majoritatea probelor merg pentru prima oara in acest an. Si mai este ceva, fata de regulile de la noi, unde recunoasterile sunt la liber, aici avem doar trei treceri la dispozitie sa facem cunostinta cu fiecare proba speciala. Dar nu ne plangem, de aceea suntem doi in masina, sa ne folosim de indicatiile navigatorului si sa mergem cat de tare putem. Toti au acelasi reguli, nu este o asa mare problema.


A: Poti face o comparatie intre specialele din Ungaria si Romania?
CS: Cel mai important pentru mine este ca tot ce este aici este nou. Mergem pe probe tehnice, de viteza, urcam, coboram, este spectaculos. La noi ajunsesem sa visam fiecare viraj. Nu mai aveam nicio atractie, nicio noutate.

A: Ce iti place sa faci cand nu esti la volanul masinii de curse?
CS: Ma simt extraordinar in padure. Acolo ma refugiez cand nu conduc masina. Imi place sa ma plimb in padure, sa dau de mancare la animale, sa le ingrijesc. Ma relaxeaza extraordinar si totodata ma incarca pentru urmatoarea “batalie”.

A: Cum te pregatesti pentru o etapa de campionat?
CS: Cum iti spuneam la inceput, ma pregatesc intodeauna sa castig. Atat eu cat si navigatorul meu pregatim fiecare etapa extrem de profesionist pentru a castiga. NU am reusit inca, dar cele doua locuri doi si locul trei obtinute la Bacau ne mentin in zona in care ne putem gandi, in perspectiva celor 5 etape ramase, la titlu. Este adevarat, asa cum gandim noi mai gandesc macar 4-5 echipaje, dar asta nu ne destabilizeaza, ba chiar dimpotriva. De aceea spunem mereu ca ne simtim extraordinar in Romania, pentru ca exista competitie, exista spectacol. Ce-ti mai trebuie?


Adrian Diaconescu
Echipa Autorally