Publicat in: January 24, 2024, Vizualizari: 39

• Cea de-a 46-a ediție a Dakarului, și organizată pentru a 5-a oară în Arabia Saudită, s-a încheiat după parcurgerea a mai bine de 4.700 de kilometri cu secțiuni selective, distanța totală a raliului apropiindu-se de 8.000 de kilometri. Distanțe deloc de neglijat care i-au testat pe motocicliști, piloți, copiloți și echipaje, din istoricul oraș AlUla până la țărmurile Mării Roșii, trecând prin dunele nedescoperite până la acel moment din Empty Quarter
• Câștigătorii ediției din 2024 au profitat fiecare, în felul propriu, de echipele ce au dat dovadă de un succes bazat pe puterea lor colectivă. Dintre toți favoriții echipei Monster Energy Honda, americanul Ricky Brabec a câștigat pentru a doua oară competiția dificilă (după triumful din 2020), ținându-i piept lui Ross Branch (Hero), botswaninanul aducând prima motocicletă de producție indiană pe podiumul Dakar. În același timp, francezul Adrien Van Beveren a bifat în premieră primul podium din carieră, obținând locul al treilea, tot pe o Honda
• La categoria dedicată automobilelor, surpriza majoră a ediției 46 a fost venită din direcția hibridului Audi pilotat de Carlos Sainz. După o luptă intensă și puratată de-a lungul mai multor etape în a doua jumătate a competiției cu Sébastien Loeb, care în cele din urmă a terminat pe locul 3, spaniolul a obținut a patra victorie din carieră datorită sprijinului oferit de colegii săi Stéphane Peterhansel și Mattias Ekström. Deschizând o mică paranteză, succesul lui ”El Matador”, care a terminat ediția din acest an cu un avantaj de peste o oră și 20 de minute în fața belgianului Guillaume de Mevius, s-a dovedit și unei lipse de fair-play din partea celor de la Audi, despre care însă detaliem mai jos
• După o excludere nedreaptă și spun cei mai mulți - la ordin (detaliem mai jos) - în care victime au căzut Eryk Goczał și unchiul său Michał Goczał, bătălia categoriei Challenger a luat o întorsătură neașteptată chiar în ultima etapă. După ce s-a bucurat ironic și lipsit de fair-play pentru descalificarea rivalilor săi, Mitchell Guthrie a pierdut victoria printre degete, totul în favoarea Cristinei Gutiérrez, care a devenit prima femeie pilot după anul 2001 care a câștigat Raliul Dakar, ultima învingătoare fiind nemțoaica Jutta Kleinschmidt
• La categoria SSV, Xavier de Soultrait s-a menținut pe prima poziție și a câștigat la o diferență minimă totuși. Această victorie a venit ca o consolare pentru francezul ce nu a reușit să câștige în cariera sa anterioară când s-a aflat în șaua motocicletei. Una peste alta însă, a obținut victoria într-un Polaris RZR al echipei Sébastien Loeb Racing, ceea ce reprezintă o mică consolare pentru legendarul sportiv originar din Alsacia
• Mulțumită lui Martin Macík, categoria camioanelor a avut parte de o revenire de senzației a Cehiei în vârful competiției. La o distanță de 23 de ani după ce Karel Loprais obțiunea ultimul triumf pentru țara central-europeană, nepotul său - Aleš Loprais - a terminat competiția pe poziția secundă, după conaționalul său Macík
• În total, 239 de vehicule - dintru-un total de 340 care au pornit în prima etapă din AlUla - au trecut linia de sosire din Yanbu, dintre acestea 96 fiind motociclete (din 132), 7 quad-uri (din 10), 55 de mașini de clasă Ultimate (din 70), toate cele 3 mașini ale clasei Stock, 29 mașini din clasa Challenger (din 42), 28 de SSV-uri (din 36) și 21 de camioane (din 47). Totuși, nu toți sportivii și toate echipajele au urcat pe podiumul final pentru a-și primi medaliile care atestă completarea ediției din acest an, ci doar 182 de vehicule. Restul până la 239 au trecut pe sub poarta Dakar Experience, ceea ce înseamnă că unii sportivi și anumite echipaje s-au folosit de regula restartatului
• Aflată la ediția cu numărul patru, categoria Dakar Classic, care a reunit 78 de vehicule istorice, s-a încheiat în Yanbu cu numai 7 abandonuri, spaniolul Carlos Santaolalla Milla fiind câștigătorul cursei de regularitate. Noua provocare a temutei competiții, denumită de organizatori Mission1000, a adus la start 10 vehicule propulsate de motoare ce au la bază tehnologii alternative inovatoare, ca o viziune de viitor a dificilului Dakar

Carlos Sainz (stânga) & Sébastien Loeb (dreapta) • Foto - A.S.O./Frédéric Le Floc'h/DPPI

 

Ultimate: Carlos Sainz - stăpânul ”inelelor”..și al deșertului

  Ce ediție, ce parcurs, ce final.. Nu sunt mulți cei ce ar fi avut curaj - sau chiar și demnitate - să parieze pe un final fericit al nemților de la Audi. Și asta pentru că, deși an de an de la lansarea modelului hibrid, au adus nume importante ale motorsportului internațional: Stéphane Peterhansel, Carlos Sainz și Mattias Ekström, germanii erau oarecum deciși să renunțe după ediția din acest an, în cazul în care nu obțineau victoria. Practic, lipsa de încredere a gigantului german a pornit chiar din 2022, atunci când și-a asumat un angajament îndrăzneț și care a produs multe discuții, controverse și chiar conflicte între sportivi, FIA și fani. Motivul ?! Un vehicul hibrid, promovat inițial ca fiind electric, capabil să câștige temuta competiție. Primul an nu a fost neapărat pătat, cu o primă impresie foarte bună datorită celor 4 etape câștigate de fostul campion de raliuri al Spaniei. A urmat apoi o decădere a modelelor RS Q e-Tron, care au trecut printr-o perioadă nu slabă, ci dezastruoasă, când la ediția 2023, doar unul dintre cele trei vehicule a ajuns la finiș, cu Ekström la volan, terminând competiția din Arabia Saudită pe locul 14 în clasamentul general. Restul sezonului respectiv nu avea să fie cu mult mai bun, în ciuda singurei victorii de până atunci a celor de la Audi, obținută de „Domnul Dakar” la etapa din Abu Dhabi. Trio-ul german se afla într-o prăpastie a insuccesului, iar sosirea din acest an în AlUla nu prevestea nimic bun. Totul avea să se schimbe la 180 de grade în etapa din Empty Quarter, pe care Carlos Sainz a abordat-o fără să-și asume și cea mai mică greșeală. Între timp, mai toți rivalii săi erau împrăștiați care pe unde: Yazeed Al Rajhi s-a rostogolit și a părăsit competiția, Nasser Al Attiyah a ieșit din calcule după probleme interminabile la motorul mașinii sale, în vreme ce Sébastien Loeb a relansat lupta pentru victoria absolută, devenind cea mai mare amenințare în săptămâna secundă. Duelul dintre El Matador și ”lupul” alsacian nu a întârziat, cei doi fiind aproape de eșec în etapa a 10-a. Totuși, Carlos Sainz s-a putut baza de sprijinul celor doi colegi de echipă, care pierduseră deja mult prea mult timp pentru a mai conta în clasamentul general, motiv pentru care nu au ezitat nicio clipă din a se opri de fiecare dată când spaniolul s-a aflat la ananghie. Rămas singur și fără suport din partea profesionistului său coleg (n.r. Nasser), Loeb a forţat - nemaiavând alte opțiuni - și în loc să primească rezultatul așteptat de toată lumea, era cât pe ce să piardă și clasarea pe podiumul absolut. Doar că experiența și-a spus cuvântul, și francezul a reușit să obțină al 5-lea podium din cele opt participări de până acum. De cealaltă parte însă, norocul a ținut cu Sainz, care a fost ovaționat și primit asemenea unui erou al mărcii reprezentate de cele patru inele. Spaniolul a obținut a patra victorie în Dakar, egalându-l pe finlandezul Ari Vatanen - finlandezul fiind egalat și în statistica recordului pentru cele mai multe victorii de etapă, tot de către un pilot al Audi Sport: Peterhansel. Diferența dintre Sainz și Vatanen constă în faptul că cel dintâi a bifat astfel patru victorii cu patru constructori diferiți: Volkswagen (2008), Mini (2010), Peugeot (2018) și acum, Audi - totul în decurs de 14 ani. Între Audi-ul pilotat de Sainz și Prodrive-ul lui Loeb, s-a strecurat un al treilea constructor pe podiumul absolut (o premieră din 2019). După plecarea lui Al Attiyah, Toyota nu ducea lipsă neapărată de piloți, având încredere în abilitățile lui Yazeed Al Rajhi pentru a-i ține locul qatarezului. Doar că, în urma accidentului din ultima etapă a primei săptămâni, speranțele niponilor de a obține a treia victorie consecutivă s-au risipit, odată cu ele și visul miliardarului de a bifa prima victorie în competiția sa de casă. Și cu toate acestea, printre cei ce au menținut Toyota pe linia de plutire s-a numărat și francezul Guerlain Chicherit, care ajutat și de circumstanțele ghinoniste ale celorlalți a încheiat ediția 46 pe poziția imediat următoare a podiumului. Deși începutul nu a fost foarte bun, sportivul pierzând o oră și jumătate în etapa a 4-a, acesta a reușit să revină într-o manieră demnă de-un luptător pentru a obține cel mai bun rezultat al carierei, inclusiv două victorii de etapă. Mai presus de rezultatul său însă, Chicherit se poate declara satisfăcut de faptul că echipa sa nu și-a pierdut simțurile, recrutându-l pe tânărul pilot belgian Guillaume De Mevius. Aflat de asemenea la volanul unui GR Hilux, fiul fostului campion al Belgiei - Grégoire De Mevius - a salvat onoarea echipei ce două ediții consecutive a ieșit învingătoare, Guillaume obținând poziția secundă la debutul în categoria regină. Pentru Toyota (Overdrive + Gazoo Racing), acest fapt face ca, debutul stângaci al lui Seth Quintero (locul 40) sau decăderea în clasamentul general de pe poziția a 3-a până pe 9 suferită de Lucas Moraes cu numai două zile înainte de final, să rămână doar amintiri și experiențe constructive. TOP5-ul competiției a fost completat de cehul Martin Prokop, în vreme ce restul sportivilor până la poziția 10 inclusiv au fost despărțiți de 25 de minute. Pentru unii, finalul au fost de bun-augur, cum ar fi Guy Boterill care a terminat pe 6, Giniel de Villiers căruia i-a revenit poziția a 7-a precum și Benediktas Vanagas care a terminat pe locul 8. Au fost însă și unii pe care finalul ediției din acest an i-a găsit pe poziții contrar așteptărilor și ritmului de până atunci, cu Moraes terminând pe 9 respectiv francezul Mathieu Serradori mulțumindu-se pe cât s-a putut de locul 10. Pentru acesta din urmă, victoria clasei dedicate mașinilor cu două roți motrice nu este prilej de bucurie, căci al treilea cel mai bine clasat pilot din hexagon a decăzut de pe poziția a 6-a, acolo unde se poziția înaintea penultimei etape.

Carlos Sainz (dreapta) & Lucas Cruz (stânga) • Foto - A.S.O./Frédéric Le Floc'h/DPPI

 

Challenger: A scris istorie...pentru că nu a renunțat să spere

  Ca urmare a descalificării lui Eryk Goczał și a unchiului său Michał, precum și retragerea celui de-al treilea sportiv al echipei poloneze Energylandia Rally Team - Marek Goczał (tatăl lui Eryk), lupta pentru victoria categoriei Challenger s-a dat peste cap. Am tot încercat în zilele de după descalificarea celor doi polonezi să căutăm o exemplificare și motivele reale care au dus la eliminarea nefondată din concurs. Având în vedere faptul că directorul de concurs precum și directorul competiției - David Castera - au refuzat să comenteze sau să ofere un comunicat cu privire la descalificarea polonezilor, ne permitem să luăm în calcul toate variantele ce se vehiculează. Mai mult decât atât, lipsa de comunicare la nivel competițional ne întărește convingerea că nu a fost vorba de nicio contestație oficială - ar fi reieșit din comunicarea comisarilor sportivi - ci doar o acțiune venită la comandă, menită să pună în avantaj competitorii direcți ai polonezilor. Ce s-a verificat ? Materialul din care este fabricat discul de ambreiaj. Al cui ? Al liderului Eryk Goczał: care era lider autoritar la Challenger, cu avantaj de peste o oră, și tot mai aproape să le dea o lecție vedetelor din categoria Ultimate, terminând pe poziția a 5-a etapa maraton din Empty Quarter; precum și al unchiului său Michał: al doilea cel mai rapid pilot al echipei și al ediției în sine. Ceea ce nu poate fi înțeles este cum de mașina lui Marek, care nu mai reprezenta o amenințare pentru vârf, nu a fost verificată, căci dacă într-o echipă ai 3 modele Taurus, este clar că toate sunt pregătite identic. Dar chiar și dacă erau pregătite în aceeași manieră, comisarii tehnici trebuiau să aibă în vedere că un articol al Codului Sportiv Internațional cita un aspect - în care sunt interzise anumite piese produse din materiale compozite, iar un altul în care se specifică foarte clar că anumite piese, printre care și ambreiajul, cităm: sunt la liber. Ca o concluzie, și ne continuăm rezumatul ediției din acest an, Eryk se afla la a doua participare - după cea din 2023 unde a câștigat în clasamentul SSV - și se îndrepta către o nouă victorie categorică și umilitoare pentru sportivii RedBull Motorsport. Nu există dovezi clare care să ateste manevra dintre austrieci și FIA/organizatori, însă exemplul cel mai bun stă în clasamentul general după prima săptămână, unde Eryk era lider, urmat doar de sportivi ai RB Motorsport. Revenind la acțiunea sportivă, în seara zilei de odihnă, Mitchell Guthrie s-a trezit în fruntea clasamentului general, cu douăzeci de minute în fața Cristinei Gutiérrez, urmăritoarea sa directă. Cu o victorie în etapa a 7-a și un podium în ziua imediat următoare, arogantul Guthire se vedea deja învingător datorită avantajului pe care îl punea între el și iberică. Pentru american, o victorie ar fi venit ca o încununare pentru toate eforturile depuse pentru dezvoltarea versiunii inițiale a modelului Taurus T3 Max. Doar că, după cum bine știm, competiția nu se termină decât după ce mașina trece linia de sosire (sau ajunge în parcul închis). Propriu-zis, Guthrie mai avea de parcurs doar 174 de kilometri pentru a repeta performanța conaționalului său Austin Jones din ediția anterioară, însă asemenea lui Ekström - care o făcuse lată imediat după ziua de odihnă - nu ținut cont de faptul că materialul său de concurs nu este produs din materiale indestructibile. Ghinionul - sau karma cum ne place nouă să spunem în cazul lui - l-a lovit în plin după numai 7 kilometri de probă specială, făcând ca avantajul său și al lui Kellon Walch să se reducă la doar 1m30s. Necazul unuia a devenit bucuria altuia, ceva ce Guthrie nu se gândea că va simți pe pielea sa, și nu a durat mult până când controlul a fost preluat Gutiérrez. Bucuroasă pentru performanța sa, iberica a declarat: "Nu știi niciodată ce se poate întâmpla în urma ta. De asta m-am și autoîncurajat până la final, una dintre valorile mele după care mă ghidez în viață fiind că nu renunț niciodată." Bine.. dacă stăm să analizăm, sportiva din Spania nu a avut cine știe ce rezultate notabile la nivel internațional, dar iată că nici nu trebuie să demonstrezi mare lucru dacă te menții pe linie de plutire până la final, și cu puțin noroc, poți învinge. De altfel, situația lui Mitchell Guthrie - care în final a fost nevoit să se mulțumească doar cu poziția secundă - ne aduce aminte de o întâmplare care l-a avut protagonist pe ocupantul ultimei trepte a podiumului din această ediție - Rokas Baciuška. În urmă cu un an, lituanianul pierdea victoria categoriei SSV în Raliul Dakar în circumstanțe similare. Cristina Gutiérrez a devenit a doua femeie, după Jutta Kleinschmidt, care a obținut o victorie în Raliul Dakar. Nemțoaica Kleinschmidt fusese cea mai rapidă dintre toți piloții de elită ai ediției din 2001.

Cristina Gutiérrez Herrero • Foto - A.S.O./J. Delfosse/DPPI

 

SSV: Final cu emoții dar victorios pentru De Soultrait

  Xavier De Soultrait și copilotul său Martin Bonnet au putut răsufla ușurați odată ajungi în finișul din Yanbu, căci nu mult a lipsit ca efortul celor doi francezi - aflați la comenzile modelului Polaris - să eșueze. Pentru ediția din acest an a Raliului Dakar, constructorul american a făcut un pas important spre viitor, dezvoltând un model RZR PRO R mai ușor, mai precis și evident, mai performant. Toate ingredientele au fost atent adăugate iar rețeta a dat roate încă de la început, cu duo-ul Sébastien Loeb Racing (SLR) obținând victoria prologului, într-o "degustare" perfectă pentru ceea ce avea să urmeze. De Soultrait a aplicat aproape aceleași strategii asemenea Cristinei Gutiérrez, mai puțin partea în care s-a bucurat de problemele sau descalificarea rivalilor. Francezul a fost consecvent dar a și profitat - cum este normal - de suișurile și coborâșurile experimentate de unii dintre rivalii săi, precum Gerard Farrés. Așa se face că, la finalul celei de-a 7-a etape, De Soultrait trecea la comanda categoriei SSV. N-a avut însă viață ușoară, căci după trei victorii de etapă în dreptul numelui său, João Ferreira a început să pună presiune, devenind o adevărată amenințare pentru liderul francez. Finalul etapei cu numărul 9 avea să-l găsească pe portughezul Ferreira într-o situație deloc plăcută, și asta după ce pierduse mai bine de o oră din motive tehnice. Totuși, "XDS" nu a avut prea mult răgaz pentru a răsufla ușurat. După ce au câștigat etapele 10 și respectiv 11, Sara Price și Jérôme de Sadeleer au devenit cea mai mare amenințare a sportivilor din hexagon, mai ales după ce aceștia din urmă au încasat o penalizare de 10 minute din cauza americancei Price. Astfel, diferența dintre De Soultrait și Price se reducea la puțin peste zece minute, însă aceasta din urmă ieșea din lupta pentru victorie în penultima zi a competiției, ca urmare a unei erori de navigație ce a costat timp prețios. Problemele americancei nu au majorat avantajul lui De Soultrait, ci dimpotrivă, cu De Sadeleer, apropiindu-se de rivalul său de la vest la mai puțin de 3 minute înaintea ultimei etape și a celor 174 de kilometri. Totuși, experiența de veteran în Dakar și-a spus cuvântul în cazul lui De Soultrait, care a rezistat presiunii elvețianului, diferența dintre cei doi la finalul din Yanbu rămânând de 2m25s. Xavier De Soultrait a obținut astfel primul său triumf în Raliul Dakar, și pentru că de pe tortul celor de la Polaris lipsea cireașa, Florent Vayssade - coechipierul lui De Soultrait - a câștigat etapa finală. Astfel, nu doar pariul celor de la Audi s-a tradus printr-un real succes, ci și cel al americanilor de la Polaris, care au pus capăt unei dominații îndelungate a rivalilor de la Can-Am.

Xavier De Soultrait & Martin Bonnet • Foto - A.S.O./M. Kin/DPPI

 

Rally GP: o performanță de neclintit din partea lui Brabec

  După ce botswanianul Ross Branch a dominat primele zile ale Raliului Dakar - din postura de lider al categoriei Moto, Ricky Brabec a preluat conducerea din mâinile acestuia la mijlocul etapei formidabile de 48 de ore din Empty Quater. Sportivul japonezilor de la Honda s-a menținut în fotoliul de lider până la Yanbu - locul de final al ediției cu numărul 46 - pentru a obține al doilea triumf din carieră la Dakar. Doar că, spre deosebire de victoria din 2020, succesul din acest an a fost mult mai dulce datorită faptului că Branch l-a împins de la spate până la finalul din Yanbu. N-ar fi putut însă să reziste de unul singur, Brabec putând conta de-a lungul celor două săptămâni pe sprijinul coechipierilor săi, în special pe cel al lui Adrien Van Beveren, care s-a aflat de cele mai multe ori în deschiderea etapelor alături de californian. Nu doar acesta din urmă a profitat de succesul datorat muncii în echipă, ci și francezul Van Beveren. Acesta a terminat ediția din acest sezon a Raliului Dakar pe a treia poziție, bifând în premieră o clasare pe podium din cele nouă participări. Declarându-se omul care trăiește, respiră și se antrenează tot anul pentru Dakar, Van Beveren avea nevoie de acest rezultat mai mult decât orice. La succesul său nu a contribuit doar pregătirea sa temeinică, ci și motocicleta sa Honda, care i-a permis să atace cu încredere de la început și până la final. Datorită lui Brabec și Van Beveren, constructorul japonez nu numai că a terminat Raliul Dakar 2024 cu doi reprezentanți pe podium, dar a și triumfat pentru a opta oară în competiția legendară. Mai mult decât atât, dacă pompa de alimentare nu i-ar fi jucat feste lui Jose Ignacio Cornejo Florimo spre finalul competiției, acesta s-ar fi putut alătura fără probleme colegilor săi pe un podium complet roșu. Doar că, pentru ca acest fapt să se și concretizeze, atât el (Cornejo) cât și Van Beveren ar fi trebuit să-l detroneze pe eroicul motocicletelor al echipei Hero - Ross Branch. Sportivul neînfricat din Botswana s-a numărat nu doar printre favoriții la victoria absolută, dar s-a aflat într-o continuă luptă până la final, deși rămăsese singur după ce colegii săi au abandonat rând pe rând din cauza căzăturilor sau a problemelor tehnice. Chiar și așa, Branch a reușit să domine prima săptămână înainte de a fi surclasat de Brabec, care intra în prim-plan cu forțe proaspete. Nativul botswanian s-a ținut tare însă, aducând continentului african un podium pentru prima dată din 2005, când sud-africanul Alfie Cox ocupa locul trei. Mai mult decât atât, datorită lui Ross Branch, Hero a devenit primul constructor indian care termină Raliul Dakar pe podium. De cealaltă parte însă, tabăra austriacă a KTM-urilor vrea să uite această ediție. Oricât ar fi încercat, și credeți-ne pe cuvânt, nu au dormit pe ei, frații Benavides, Toby Price și Daniel Sanders nu au reușit mai mult de câteva victorii de etapă, lăsându-le cale liberă sportivilor de la Honda să-și exercite dominația. Este pentru prima oară din 2020 când KTM nu obține un loc pe podiumul final al Dakarului, și totodată este prima oară din 1993 când niciun constructor de pe bătrânul continent nu se regăsește pe podium - la această categorie.

Ricky Brabec • Foto - A.S.O./Frédéric Le Floc'h/DPPI

 

Rally2: au răsunat ritmurile indiene în deșertul arab

  Asemenea clasei dedicate constructorilor - RallyGP - și clasa Rally2 a fost locul prielnic pentru surprize și nume noi în prim-plan. După ce au strălucit în prima săptămână, conaționalii Jean-Loup Lepan și Romain Dumontier - campion mondial al acestei clase în 2023 - au cedat fizic, iar motociclete lor, tehnic, înainte de a ajunge la linia de sosire din Yanbu. Și în vreme ce, cel dintâi a pierdut timp ca urmare a unei erori de navigare, cel de-al doilea a pierdut timp din cauza unui eșapament avariat. Doar că, așa este la curse, iar ghinionul unuia poate deveni norocul altcuiva - important este însă ca oricine care evidențiază succesul său, să nu uite de aceste aspecte. Motociclistul indian Harith Noah a obținut un succes istoric pentru țara sa, fiind primul sportiv care se întoarce victorios din Dakar, în cea mai populată țară de pe mapamond. Mai mult decât atât, Noah a fost singurul reprezentant al producătorului Sherco care a trecut cu succes linia de sosire din Yanbu. Mai mult, sportivul a dorit să precizeze la final că nu s-a concentrat nicio clipă pe rezultat, ci pur și simplu pe evoluția sa și pe bifarea cu succes a fiecărei etape. O strategie care s-a dovedit câștigătoare și în cazul sportivilor de pe bătrânul continent. Tobias Ebster, aflat la prima sa participare în Dakar, a bifat o ediție la care mai marii veterani ai competiției doar visează. Tânărul nepot al lui Heinz Kinigadner a devenit una dintre revelațiile ediției 46, triumfând în clasamentul categoriei Original by Motul - dedicată motocicliștilor fără asistență tehnică. Chiar și așa, acesta a reușit să termine primul său Dakar în primii 20 de sportivi în clasamentul general al motocicletelor - o performanță remarcabilă cu care se califică ușor drept favorit în vederea recrutării de marii producători.

Harith Noah • Foto - A.S.O./Frédéric Le Floc'h/DPPI

 

  La categoria Quad, lupta pentru victorie a fost disputată de Manuel Andújar și Alexandre Giroud. La ediția din acest sezon însă, francezul - câștigătorul ultimelor două ediții, a terminat pe locul secund în urma argentinianului - care a căutat victoria încă din 2021, atunci când o obținuse pe prima și ultima. Podiumul modelelor pe patru roți a fost completat de un alt sportiv aflat în șaua unei Yamaha, în persoana slovacului Juraj Varga.

Manuel Andújar • Foto - A.S.O./DPPI

 

Camioane: Magicul Macík!

  O imagine emblematică a Dakarului anilor 1990 este drapelul Republicii Cehe fluturând în briza Lacului Roz (Senegal). O epocă sinonimă cu parteneriatul dintre constructorul Tatra și pilotul Karel Loprais, care a obținut ultimul triumf în 2001. Firește, după retragerea sa din 2006, toate speranțele se îndreptau spre nepotul său, Aleš Loprais - care a debutat în Dakar ca navigator al lui Karel, la ultima prezență pe probele deșertice ale acestuia din urmă. De altfel, Aleš s-a apropiat de triumf chiar la prima prezență în calitate de pilot, terminând ediția din 2007 pe poziția a treia. De atunci însă și până în zilele noastre, cehul în vârstă de 44 de ani nu a obținut nicio victorie în categoria mastodonților de peste 10 tone. Ce-i drept, s-a mai apropiat de podium în 2015 - când s-a clasat al patrulea, dar și la edițiile din 2019 și 2021 - de fiecare dată revenindu-i poziția a cincea. La ediția precedentă (2023) domina cu succes parcursul categoriei T5, însă un spectator italian i-a oprit indirect evoluția, după ce s-a poziționat într-o pantă a unei dune. Bărbatul de 69 de ani a fost literalmente călcat de uriașul Praga V4S DKR, fiind declarat decedat în cele din urmă la spital. Asta a făcut ca Aleš Loprais și echipajul său să se retragă din postura de lideri, lăsându-i cale liberă lui Janus Van Kasteren să se impună. De altfel, olandezul începuse ediția din acest an în aceeași manieră, dominând prima săptămână a celei de-a cincea ediții a Raliului Dakar, organizată în Arabia Saudită. Nimeni, și aici îl includem și pe Loprais - care s-a străduit în primele zile, nu s-au putut atinge de sportivul Team Van De Rooy, care părea să se îndrepte către al doilea triumf consecutiv. În cele din urmă însă, Martin Macík a repus însemnele țării sale natale în fruntea categoriei dedicate camioanelor. Acesta din urmă nu a forțat, nu și-a asumat riscuri și a analizat cu atenție evoluția rivalilor săi în primele zile. Este adevărat totuși că a omis să-și păstreze un ecart câtuși de cât optim pentru a se mai califica la lupta pentru victorie, întrucât la finalul etapei a patra era la o diferență de peste 45 minute de liderul de la acel moment - Van Kasteren. Cehul însă știa ce face, pândind cu răbdare și cea mai mică greșeală a adversarilor. Așteptarea sa a dat roade, și asemenea unui prădător neînfricat și înfometat, a trecut la atac în etapa maraton de 48 de ore, considerată de Macík drept cea mai grea de până acum. Și nu vorbim de un debutant, sportivul având peste 12 prezențe la startul Raliului Dakar. În timpul etapei maraton din Empty Quarter - disputată de-a lungul a două zile - Loprais avea să piardă mai mult de o oră, pierzându-și speranțele unei eventuale victorii. Speranțele aveau să se năruie și pentru olandezul Van Kasteren, care în cadrul aceleiași etape pierdea un timp de trei ori mai însemnat decât rivalul său ceh. Toate aceste întâmplări ghinoniste l-au propulsat pe răbdătorul Martin Macík în fruntea clasamentului categoriei Truck. La volanul credinciosului său Iveco, poreclit cu afecțiune „Cenda”, Macík a trecut linia de sosire din Yanbu cu un avantaj de aproape două ore și 4 victorii de etapă, bucurându-se alături de colegii săi pentru o săptămână secundă impecabilă, lipsită de vreo problemă tehnică, de o eventuală eroare de navigare sau pană de cauciuc.

(în portocaliu) Martin Macík - pilot (mijloc), Frantisek Tomasek - navigator (dreapta) & David Svanda - mecanic (stânga)  • Foto - A.S.O./Florent Gooden/DPPI

 

Dakar Classic: Carlos Santaolalla, matadorul bătrânelor "doamne" ale automobilismul

  Cea de-a patra ediție a Dakar Classic - o inițiativă gândită pentru a readuce la start mașinile și camioanele ce au scris istorie în primele decenii ale Dakarului - a fost câștigată de spaniolul Carlos. Nu Sainz, ci Santaolalla Milla, un concurent aprig precum „El Matador”, care urmărește victoria de trei ediții încoace. După locul 6 obținut în 2022 și cel secund din urmă cu un an, ediția din acest sezon a dat roade la comenzile modelului Toyota HDJ 80, Carlos Santaolalla Milla reușind să domine o ediție care va intra în istorie ca fiind una dintre cele mai disputate de la introducerea categoriei Dakar Classic. După ce în prima săptămână a fost împins de la spate de către cehul Ondřej Klymčiw, săptămâna secundă a fost despre italianul Lorenzo Traglio, care a avut grijă să-i provoace câteva bătăi de cap spaniolului Santaolalla, în deosebi cu ​​două zile înainte de final. Doar că, atât Škoda pilotată de Klymčiw, cât și Nissan-ul Pathfinder aflat sub comanda lui Traglio au avut de suferit de pe urma traseului dur. Acest lucru nu se poate spune însă și despre Toyota anilor '80 cu ibericii câștigători la comenzi. Astfel, victoria lui Carlos Santaolalla Milla și Jan Rosa I Vinas înseamnă că niciun deținător al titlului de până acum nu a reușit încă să-și păstreze titlul în cadrul Dakar Classic, iar spaniolii dau semne că s-ar putea obișnui cu rolul de colecționari de succese în Dakar.

Carlos Santaolalla Milla & Jan Rosa I Vinas • Foto - A.S.O./Vandrei Stephani

 

Nu știm cu exactitate cine va continua să scrie despre Raliul Dakar începând cu sezonul 2025, însă eu, Cristian Oltean, vă mulțumesc pentru că m-ați urmărit în aceste intervenții.