Publicat in: November 16, 2011, Vizualizari: 5293
Intrigat de rezonanta cat se poate de romaneasca a numelui, am remarcat in clasamentul general al rundei WRC din Australia un pilot local pe nume Razvan Vlad. Am facut cercetari si l-am descoperit pe singurul roman care a luat parte intr-o etapa de Campionat Mondial in 2011, unde a incheiat pe pozitia secunda la doua roti motrice, categorie la care este si proaspat campion al Australiei.
Dupa ce a impresionat cu un Hyundai i30 de serie in raliurile pe asfalt, la inceput mult mai accesibile pentru el, Razvan a aratat ca poate fi rapid si pe macadam, castigand in 2010 titlul la 2WD in Australia de Vest. Apoi, dupa o performanta electrizanta in etapa de campionat mondial din acest an, unde i-a pus probleme serioase britanicului Harry Hunt - echipat cu un Citroen DS3 R3, mult mai performant decat a sa Fiesta de grupa N - Razvan si-a adjudecat si titlul national al Australiei la doua roti motrice, la finele anului.
Mai intai, a fost un vis
Ieseanul Razvan Vlad este unul din oamenii care si-au urmat visul, chiar daca aceasta alegere a insemnat sa plece in partea opusa a lumii si sa ia totul de la zero, in urma cu sapte ani. El, impreuna cu sotia sa, Ioana, care a fost primul sau navigator, traiesc acum la Perth, pe coasta de Vest a Australiei.
Povestea lui Razvan este una care inspira orice fan al raliurilor si ale carei inceputuri sunt, cu siguranta, familiare. “Nu tin minte prea bine de unde a pornit pasiunea mea pentru curse, insa de cand ma stiu mi-au placut masinariile si viteza” spune el. “Cand eram copil mi-am construit singur un fel de cart cu care terorizam strada bunicilor; din pacate nu am gasit roti de cauciuc, asa ca am folosit niste rulmenti mari de Raba.” Dupa ce a invatat primele lucruri despre “handling”, Razvan a trecut apoi la urmatorul surogat al masinii, bicicleta, care nu a scapat nici ea de modificari: “am gaurit cadrul, sa fie mai usor, i-am pus pedale mai scurte ca sa ma pot apleca mai mult in curbe, apoi diferite pinioane, in functie de terenul pe care aveam de gand sa-l atac. Pana mi-am luat carnetul am mers in fiecare zi cu bicicleta. Desi probabil m-a ajutat la condus, mi-am dat seama cand am ajuns in Australia ca ar fi trebuit sa conduc masini de la 10-11 ani. Aici cam toti pilotii de raliuri locali si-au inceput cariera conducand rable pe la ferma parintilor, unii chiar inainte de a merge la scoala. Eu, din pacate, am condus prima data o masina la scoala de soferi, cand aveam 17 ani!”
In mod evident, tanarul Razvan a profitat cat a putut de mult de drumurile anilor ’90 dupa obtinerea permisului de conducere, iar la prima ocazie a debutat in competitile de amatori. “Nu mai tin minte pe ce loc am terminat - daca nu ultimul, atunci foarte aproape” isi aminteste Razvan prima cursa. “Copilot a fost sotia mea, Ioana, si, fiindca nu am ascultat-o, ne-am ratacit total. Rusinos rezultat, intr-adevar, dar am invatat doua lucruri: primul - ca Ioana e un copilot foarte bun, de care as face bine sa ascult si al doilea - ca sentimentul pe care il ai asteptand pe linia de start face toti banii!” Desi prima sa cursa nu a fost cea mai grozava, el nu s-a lasat descurajat, iar prima victorie nu a intarziat sa apara, dupa primul job si achizitionarea unei masini mai performante, un Opel Vectra GT.
Razvan a fost insa infectat definitiv de celebrul “rally bug” dupa ce a plecat pentru 3 ani in Cipru, unde i-a fost oferit un loc de munca. “In Cipru am avut ocazia sa fiu spectator la trei etape de WRC, una din ele in care a participat si Titi Aur, si m-am indragostit definitiv de raliuri. Mi-am dat seama ca am mult de invatat, ca in Romania nu pot face asta, si, cand firma la care lucram mi-a oferit un post in Canada sau Australia nu m-am gandit prea mult: Australia avea o etapa de WRC, Canada nu.” Cu visul WRC in minte, ieseanul a pus degetul pe harta, fara sa se gandeasca de doua ori, deasupra
orasului Perth, pe atunci sediul central al etapei de mondial, si a plecat.
Un nou inceput
Ajuns in Australia cu un tel clar in minte, Razvan a luat contact cu lumea raliurilor de aici si si-a propus sa se alinieze cat de curand la start. Exhuberanta i-a fost insa domolita de cei mai experimentati, care l-au sfatuit sa nu subestimeze macadamul din aceasta parte a lumii, alcatuit din veritabile “bile de rulment”, cum le spun localnicii. “E foarte alunecos, iar ca sa poti merge tare trebuie sa gasesti linia care are cele mai putine "bile" si sa folosesti bancurile de nisip de pe marginea drumului ca sa poti lua virajele” spune Razvan. “ Eu habar nu aveam de asta, credeam ca e la fel ca pe asfalt: franezi tare, intorci volanul, astepti si apoi ii dai gaz.”
Astfel, Razvan a luat-o cu inceputul, respectiv cursele pentru debutanti numite “khanacross”, o veritabila scoala pentru viitorii piloti, in care probele, intre 8 si 16 la numar, sunt scurte, in medie de 2km si sunt alergate de obicei pe terenul fermelor. “Regula este ca liniile drepte sa fie mai scurte de 150 de metri. O masina rapida ajunge cam la 80-90 km/h, masinile nu necesita inmatriculare, iar varsta minima de participare este de 12 ani. Rollcage-ul nu este obligatoriu, insa nici nu ai ce sa lovesti, in afara de conuri de plastic sau cauciucuri vechi folosite la marcarea traseului. Rasturnarile sunt frecvente, cel putin 2-3 pe cursa, dar nu am auzit sa fi fost cineva ranit pana acum.”
Daca la inceput, spre stupoarea sa, l-au invins si pustii de 12-13 ani, Razvan a analizat “la rece”, a tras concluziile si incet-incet a deprins arta khanacross-urilor. “Experienta mea din Romania nu a valorat nimic, pur si simplu suprafata de rulare cerea alt stil de condus. Asa ca m-am intors acasa cu coada intre picioare si m-am apucat de vizionat filme - in special filmari de la raliurile locale. Am descoperit ca pe macadamul de aici frana nu se foloseste pentru a incetini masina ci doar pentru a initia derapajul si ca acceleratia e mereu la podea, chiar de la intrarea in viraj. Mi-a luat ceva timp sa ma obisnuiesc, dar dupa vreo doi ani am castigat si primul khanacross.”
De la primele performante, catre lupta la varf
Daca macadamul s-a dovedit la inceput o nuca tare, in intrecerile de asfalt, nu multe la numar ce-i drept, lucrurile au mers complet diferit, Razvan si Ioana facandu-si aici un nume. Chiar daca performantele Hyundai-ului i30 1.6 diesel oferit de distribuitorul local sunt departe de a fi remarcabile, evolutiile lui Raz, cum ii spun australienii, au fost o reala surpriza, el castigand de multe ori clasa la care a concurat in cursele de asfalt si
obtinand chiar un loc trei la general.
A urmat prima masina veritabila de macadam, un Daihatsu Charade Turbo si o abordare tot mai profesionista, facilitata si de noul manager, Bob Nicoli, fost pilot de uzina Daihatsu si Hyundai, cu o vasta experienta competitionala. Primul sezon complet pe macadam, in campionatul Australiei de Vest nu a adus mari performante, insa experienta acumulata a fost valoroasa. In al doilea sezon, in schimb, performantele au inceput sa apara, Razvan obtinand prima victorie de proba si locul al treilea la 2WD la final de sezon.
Sezonul viitor a insemnat o schimbare de navigator, dupa ce sotia Ioana, medic de profesie, a ales sa se concentreze pe cariera. “Raliurile ocupa mult timp, iar Ioana a trebuit sa invete mult pentru examenul de specialitate. L-am gasit astfel pe Daymon, un pusti de 15 ani, “keen as mustard”, cum se spune pe aici. Am avut un sezon excelent impreuna si am castigat campionatul 2WD al Australiei de Vest, unul din cele cinci campionate regionale.”
2010 a fost un al schimbarilor pentru Razvan, dar si inceputul marilor performante. El a achizitionat un Ford Fiesta preparat de M-Sport, cu gandul de a lua startul la etapa de WRC la care visa de mult timp, insa masina s-a dovedit mai tarziu alegerea castigatoare si pe plan national. “Am ales Fiesta fiindca vroiam o masina 2WD de Grupa N cu care sa pot participa in WRC” si-a motivat Razvan alegerea. “In plus, din 2013, in campionatul national vor fi admise doar masini 2WD, asa ca din ce in ce mai mult atentia se muta spre masinile cu care eu sunt obisnuit.”
Pentru 2011, Razvan si Daymon au ales sa participe in campionatul national al Australiei, unde aveau sa dea piept cu multi competitori valorosi, inclusiv un echipaj “de uzina”, care beneficia de o Honda Civic Type-R. Povestea sezonului in episodul doi (care va fi publicat in 18.11.2011).
Adrian Diaconescu
Echipa Autorally
Intrigat de rezonanta cat se poate de romaneasca a numelui, am remarcat in clasamentul general al rundei WRC din Australia un pilot local pe nume Razvan Vlad. Am facut cercetari si l-am descoperit pe singurul roman care a luat parte intr-o etapa de Campionat Mondial in 2011, unde a incheiat pe pozitia secunda la doua roti motrice, categorie la care este si proaspat campion al Australiei.
Dupa ce a impresionat cu un Hyundai i30 de serie in raliurile pe asfalt, la inceput mult mai accesibile pentru el, Razvan a aratat ca poate fi rapid si pe macadam, castigand in 2010 titlul la 2WD in Australia de Vest. Apoi, dupa o performanta electrizanta in etapa de campionat mondial din acest an, unde i-a pus probleme serioase britanicului Harry Hunt - echipat cu un Citroen DS3 R3, mult mai performant decat a sa Fiesta de grupa N - Razvan si-a adjudecat si titlul national al Australiei la doua roti motrice, la finele anului. Mai intai, a fost un vis
Ieseanul Razvan Vlad este unul din oamenii care si-au urmat visul, chiar daca aceasta alegere a insemnat sa plece in partea opusa a lumii si sa ia totul de la zero, in urma cu sapte ani. El, impreuna cu sotia sa, Ioana, care a fost primul sau navigator, traiesc acum la Perth, pe coasta de Vest a Australiei.
Povestea lui Razvan este una care inspira orice fan al raliurilor si ale carei inceputuri sunt, cu siguranta, familiare. “Nu tin minte prea bine de unde a pornit pasiunea mea pentru curse, insa de cand ma stiu mi-au placut masinariile si viteza” spune el. “Cand eram copil mi-am construit singur un fel de cart cu care terorizam strada bunicilor; din pacate nu am gasit roti de cauciuc, asa ca am folosit niste rulmenti mari de Raba.” Dupa ce a invatat primele lucruri despre “handling”, Razvan a trecut apoi la urmatorul surogat al masinii, bicicleta, care nu a scapat nici ea de modificari: “am gaurit cadrul, sa fie mai usor, i-am pus pedale mai scurte ca sa ma pot apleca mai mult in curbe, apoi diferite pinioane, in functie de terenul pe care aveam de gand sa-l atac. Pana mi-am luat carnetul am mers in fiecare zi cu bicicleta. Desi probabil m-a ajutat la condus, mi-am dat seama cand am ajuns in Australia ca ar fi trebuit sa conduc masini de la 10-11 ani. Aici cam toti pilotii de raliuri locali si-au inceput cariera conducand rable pe la ferma parintilor, unii chiar inainte de a merge la scoala. Eu, din pacate, am condus prima data o masina la scoala de soferi, cand aveam 17 ani!”
In mod evident, tanarul Razvan a profitat cat a putut de mult de drumurile anilor ’90 dupa obtinerea permisului de conducere, iar la prima ocazie a debutat in competitile de amatori. “Nu mai tin minte pe ce loc am terminat - daca nu ultimul, atunci foarte aproape” isi aminteste Razvan prima cursa. “Copilot a fost sotia mea, Ioana, si, fiindca nu am ascultat-o, ne-am ratacit total. Rusinos rezultat, intr-adevar, dar am invatat doua lucruri: primul - ca Ioana e un copilot foarte bun, de care as face bine sa ascult si al doilea - ca sentimentul pe care il ai asteptand pe linia de start face toti banii!” Desi prima sa cursa nu a fost cea mai grozava, el nu s-a lasat descurajat, iar prima victorie nu a intarziat sa apara, dupa primul job si achizitionarea unei masini mai performante, un Opel Vectra GT.
Razvan a fost insa infectat definitiv de celebrul “rally bug” dupa ce a plecat pentru 3 ani in Cipru, unde i-a fost oferit un loc de munca. “In Cipru am avut ocazia sa fiu spectator la trei etape de WRC, una din ele in care a participat si Titi Aur, si m-am indragostit definitiv de raliuri. Mi-am dat seama ca am mult de invatat, ca in Romania nu pot face asta, si, cand firma la care lucram mi-a oferit un post in Canada sau Australia nu m-am gandit prea mult: Australia avea o etapa de WRC, Canada nu.” Cu visul WRC in minte, ieseanul a pus degetul pe harta, fara sa se gandeasca de doua ori, deasupra
orasului Perth, pe atunci sediul central al etapei de mondial, si a plecat. Un nou inceput
Ajuns in Australia cu un tel clar in minte, Razvan a luat contact cu lumea raliurilor de aici si si-a propus sa se alinieze cat de curand la start. Exhuberanta i-a fost insa domolita de cei mai experimentati, care l-au sfatuit sa nu subestimeze macadamul din aceasta parte a lumii, alcatuit din veritabile “bile de rulment”, cum le spun localnicii. “E foarte alunecos, iar ca sa poti merge tare trebuie sa gasesti linia care are cele mai putine "bile" si sa folosesti bancurile de nisip de pe marginea drumului ca sa poti lua virajele” spune Razvan. “ Eu habar nu aveam de asta, credeam ca e la fel ca pe asfalt: franezi tare, intorci volanul, astepti si apoi ii dai gaz.”
Astfel, Razvan a luat-o cu inceputul, respectiv cursele pentru debutanti numite “khanacross”, o veritabila scoala pentru viitorii piloti, in care probele, intre 8 si 16 la numar, sunt scurte, in medie de 2km si sunt alergate de obicei pe terenul fermelor. “Regula este ca liniile drepte sa fie mai scurte de 150 de metri. O masina rapida ajunge cam la 80-90 km/h, masinile nu necesita inmatriculare, iar varsta minima de participare este de 12 ani. Rollcage-ul nu este obligatoriu, insa nici nu ai ce sa lovesti, in afara de conuri de plastic sau cauciucuri vechi folosite la marcarea traseului. Rasturnarile sunt frecvente, cel putin 2-3 pe cursa, dar nu am auzit sa fi fost cineva ranit pana acum.”
Daca la inceput, spre stupoarea sa, l-au invins si pustii de 12-13 ani, Razvan a analizat “la rece”, a tras concluziile si incet-incet a deprins arta khanacross-urilor. “Experienta mea din Romania nu a valorat nimic, pur si simplu suprafata de rulare cerea alt stil de condus. Asa ca m-am intors acasa cu coada intre picioare si m-am apucat de vizionat filme - in special filmari de la raliurile locale. Am descoperit ca pe macadamul de aici frana nu se foloseste pentru a incetini masina ci doar pentru a initia derapajul si ca acceleratia e mereu la podea, chiar de la intrarea in viraj. Mi-a luat ceva timp sa ma obisnuiesc, dar dupa vreo doi ani am castigat si primul khanacross.”
De la primele performante, catre lupta la varf
Daca macadamul s-a dovedit la inceput o nuca tare, in intrecerile de asfalt, nu multe la numar ce-i drept, lucrurile au mers complet diferit, Razvan si Ioana facandu-si aici un nume. Chiar daca performantele Hyundai-ului i30 1.6 diesel oferit de distribuitorul local sunt departe de a fi remarcabile, evolutiile lui Raz, cum ii spun australienii, au fost o reala surpriza, el castigand de multe ori clasa la care a concurat in cursele de asfalt si
obtinand chiar un loc trei la general. A urmat prima masina veritabila de macadam, un Daihatsu Charade Turbo si o abordare tot mai profesionista, facilitata si de noul manager, Bob Nicoli, fost pilot de uzina Daihatsu si Hyundai, cu o vasta experienta competitionala. Primul sezon complet pe macadam, in campionatul Australiei de Vest nu a adus mari performante, insa experienta acumulata a fost valoroasa. In al doilea sezon, in schimb, performantele au inceput sa apara, Razvan obtinand prima victorie de proba si locul al treilea la 2WD la final de sezon.
Sezonul viitor a insemnat o schimbare de navigator, dupa ce sotia Ioana, medic de profesie, a ales sa se concentreze pe cariera. “Raliurile ocupa mult timp, iar Ioana a trebuit sa invete mult pentru examenul de specialitate. L-am gasit astfel pe Daymon, un pusti de 15 ani, “keen as mustard”, cum se spune pe aici. Am avut un sezon excelent impreuna si am castigat campionatul 2WD al Australiei de Vest, unul din cele cinci campionate regionale.”
2010 a fost un al schimbarilor pentru Razvan, dar si inceputul marilor performante. El a achizitionat un Ford Fiesta preparat de M-Sport, cu gandul de a lua startul la etapa de WRC la care visa de mult timp, insa masina s-a dovedit mai tarziu alegerea castigatoare si pe plan national. “Am ales Fiesta fiindca vroiam o masina 2WD de Grupa N cu care sa pot participa in WRC” si-a motivat Razvan alegerea. “In plus, din 2013, in campionatul national vor fi admise doar masini 2WD, asa ca din ce in ce mai mult atentia se muta spre masinile cu care eu sunt obisnuit.”
Pentru 2011, Razvan si Daymon au ales sa participe in campionatul national al Australiei, unde aveau sa dea piept cu multi competitori valorosi, inclusiv un echipaj “de uzina”, care beneficia de o Honda Civic Type-R. Povestea sezonului in episodul doi (care va fi publicat in 18.11.2011).
Adrian Diaconescu
Echipa Autorally
Parteneri:
